Gata. Pot să îmi adaug în CV şi specializarea de cititor neconvenţional 🙂 După cum vă anunţam acum câteva zile, Nemira s-a implicat în evenimentul Lecturi Urbane prin care se promovează cititul în mijloacele de transport în comun. Astfel, ieri ne-am strâns în jur de 150 de amatori ai lecturii şi împreună ne-am pus pe citit şi pe dăruit cărţi în metrou. Ne-am plimbat de la Unirii 1 până la Dristor unde am schimbat metroul şi am făcut turul înapoi spre Unirii.
Cel mai mult mi-a plăcut de o domnişoară foarte simpatică care a devenit instantaneu fanul mişcării din care şi Nemira a făcut parte pentru câteva plimbări subterane. Domnişoara respectivă a părut uimită de teancurile de cărţi pe care le aveam cu noi şi m-a întrebat dacă nu am vreun volum şi pentru ea. Zâmbea cu gura până la urechi aşa că i-am oferit ceva de citit.
Iată mai jos o galerie de poze în care am surprins Lecturile Urbane.
@Balin: comentariul tau imi aduce aminte de o fraza memorabila rostita de comentatorii nostri de snooker: “Pe fata inexpresiva a lui Marco Fu se citeste…” (completati cu orice).
De unde vezi tu asta? 🙂 Nu vrei sa dai lectii de tinut cartea in mana 😉
am niste poze mai vechi de la un eveniment de genul asta… sa le trimit spre aprobare? poate nu stiu eu tehnica de tinut cartea in mana ca un expert…
(pe cativa dintre participati ii cunosc personal si iti garantez ca citesc, si nu numai in metrou.)
Da, important este ca lumea sa citeasca! Dar nu toti ajung, inevitabil, la “sefe”. Pe cuvant!
Feri are dreptate, cred eu. Adevărul e că am luat o carte și nu mă puteam transporta acolo din prima, eram distrată. + că vedeam că se fac poze, nu mă puteam concentra total, iar apoi a trebuit să coborâm. Citeam, ridicam privirea, citeam din nou, ridicam din nou privirea… Nu cred că poți citi când ideea e să dai cărți.
Dar în restul timpului se face cu „stil” 😀
@IB- 🙂 Uite asa ne molipsesti cu microbul tau pentru suspans! 😀 Sa nu imi spui ca nu ai citit macar o carte SF sau F? :)Sa stii ca nu te cred daca spui nu!
@ Vlad, credeam că tu ( Brutus) ai înţeles deja că eu vorbesc mereu doar de impresii. Iar despre ţinutul cărţii în mână nu am cum să dau eu lecţii, pentru asta ar trebui mai întâi să iau o carte în mână.
@ Jen Având în vedere că de ceva vreme orice spun trebuie tradus unora, hai să încerc şi de data asta, deşi vei avea apoi nevoie de o traducere a traduceri. 🙂
Se vede în acele poze că oamenii aceia nu sunt în drum către undeva şi folosesc timpul ce trece pentru a citi, ci sunt acolo pentru a se afişa. Nu am cum să cred că nu ar citi şi în rest pentru că nu sunt interesaţi de astfel de evenimente decât cei care sunt deja cititori, dar poziţia corpului, a capului, a mâinii care ţine cartea este una când un om este adâncit în lectură, când citeşte pentru a citi şi alta când citeşte pentru a fi văzut sau fotografiat. Altfel spus: Sunt cititori, dar ca actori sunt slabi. E ca în reclama de la tv ci cititorii de la Adevărul, ţine cartea în mână, întoarce pagina şi din poziţia capului, a mâinii, a ochilor se vede ca priveşte direct pagina din dreapta. De ce? Dacă tocmai a întors pagina nu ar trebui să citească pagina din stânga?
@ IB Fiecare cititor îşi defineşte domeniul de interes citind , nu dinainte. Un om care nu a citit niciodată nu va ´începe sa citească spunându-şi: voi citi cărţi poliţiste ci va citi ce-i pică în mână, ori ce i se recomandă. După un timp va decide că da dom’le, eu citesc sefe sau horror, clasici sau poezie, dar pentru asta e nevoie de timp. În orice caz nu cred că există şi cititor care să zică : nu am citit şi nici nu voi citi vreodată sefe pentru că nu-mi place. Va ajunge şi la sefe, eventual nu se va opri acolo.
@ Silvana, Ştiam că tu vei înţelege din start la ce mă refer, mă aşteptam să înţeleagă şi ceilalţi, mă rog, cu excepţia celor care pracică neînţelesul şi înţelesul greşit deja la nivel profesionist. 🙂 E drept şi că m-am exprimat eu lăsând loc unor interpretări diferite când am zis “cărţile stau în mâinile marii majorităţi astfel încât se vede de la o poştă că nu sunt obişnuiţi cu astfel de obiect”, dar nu că n-ar citi vroiam să sugerez ci faptul că ţin cartea nu pentru a o citi, ci pentru a o arăta. Mie situaţia asta nu-mi displace şi nu o condamn, dacă la aşa ceva v-aţi gândit. Din contră. Îmi aminteşte de prima iubire, de prima relaţie asumată a unui adolescent, când îşi plimbă iubita de mână în curtea şcolii şi nu este într-atât preocupat de fată, cât de a fi văzut de colegi.
trecand peste acuzatii, da, am inteles gresit ce vroiai sa spui cu exprimarea respectiva. avand in vedere ca evenimentul era gandit tocmai sa atraga atentia, normal ca oamenii aia nu se concentrau asupra cititului ca atunci cand erau singuri. adica… duh? dupa cum a spus si silvana pe blog, trebuiau sa se gandeasca si la oamenii carora sa le dea carti si asa mai departe. am participat si eu mai demult la una dintre editii (fara impartit carti, din fericire) si te asigur ca, desi am citit mai fragmentat si cu alte motive decat in general, m-am bucurat de carte la fel de mult ca si atunci cand citeam doar ca sa imi omor timpul in drumul spre birou.
in legatura cu partea a doua, eu am dat peste oameni care spun ca n-o sa citeasca vreodata sf. chiar mai multi. ca o fi bine sa gandesti asa sau nu… nu stiu. dar ei exista.
(sau poate nu silvana a scris… in orice caz, am citit pe un blog chestia asta)