Copila teribilă a literaturii franceze

Francoise Sagan scoate rebelul din fiecare, apoi îl opreşte la timp. Situaţiile duse la extrem şi năzbâtiile sunt doar pentru marii artişti. Ei sunt singurii care pot scăpa fără cazier, ba mai mult, devin eroii vieţii dezordonate. O astfel de viaţă o aştepta la cotitură şi pe Francoise Sagan, aducându-i o faimă rapidă.

La 19 ani primeşte premiul criticilor şi stârneşte primele controverse. De atunci, Francoise Sagan este copilul teribil de care părinţii vor să scape şi modelul femeilor ce se feresc de o viaţă monotonă. Bărbaţii o vroiau aproape, dar şi-ar fi dorit o iubită stabilă care să nu-i calce pe urme, neştiind că-i citeşte romanele pe ascuns.

Francoise Sagan a fost o apariţie furtunoasă, plină de senzualitatea amară a talentului otravit prin consumul de droguri. A făcut parte din galeria artiştilor damnaţi. Călătoriile halucinogene, transa indusă de substanţele distructive sau dorinţa de a arde până la capăt în dureri emoţionale dezlănţuite îţi amintesc de artişti precum Jim Morrison, Janis Joplin sau Amy Winehouse.

Mulţi consideră artistul ca fiind atins de suflul divin. În realitate, creaţia îl ajută doar să se răzvrătească, iar sensibilitatea îl transformă în martir. Când pleacă, artiştii iau toate obsesiile maladive ale unei epoci, toate viciile şi tentaţiile din umbra oamenilor obişnuiţi. Ei poartă, rând pe rând, mai toate măştile grele sub care un chip ascultător şi naiv ar fi copleşit.

Francoise Sagan a făcut tot ce se cerea de la feminitatea ademenitoare, dar condamnată. Când libertinajul artistic era doar un job part-time, ea l-a transformat înstr-un stil de viaţă. Personajele ei sunt nişte multiplicări ale propriei fiinţe şi nu au trecut niciodată neobservate. Sagan era o dependentă de viteză şi o ludopată, dar nu mai puţin artistă. Viaţa ei a fost un casino improvizat, plin de trişori. La jocul de noroc aştepta în zadar cărţile bune. Damele au şterpelit asul din mânecă. Valeţii şi-au părăsit stăpânii, luându-şi tălpăşiţa la greu, iar popii s-au pus de acord să-i treacă opera pe lista cărţilor interzise. Au uitat un lucru. Artiştilor precum Francoise Sagan li se plăteşte mereu nota la sfârşit…mai ales datoriile, chiar şi atunci când e prea târziu.

Sagan a găsit mereu cititorii hotărâţi să o scoată din anonimat şi să o ridice din praful uitarii. Şi a meritat!

Lasă un comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *