Cu şi despre dragoste în cărţile Nemira: trei volume de care credem că te vei îndrăgosti iremediabil

600p400Se spune că nu cunoşti cu adevărat dragostea până nu întâlneşti persoana potrivită. Şi, ar adăuga unii, nici atunci nu poţi iubi cu adevărat dacă nu ai învăţat mai întâi să te iubeşti pe tine şi deci să fii confortabil în propria-ţi piele. Bine, dar cum rămâne cu cărţile? Nenumărate exemple personale au demonstrat că dacă există vreo formă de manifestare a dragostei ideale, atunci aceasta nu este nicidecum între doi oameni, ci între un om şi o carte. Atunci, de-abia, încrederea devine totală, iar legătura care se creează – indestructibilă. Iar dacă povestea respectivă se întâmplă să fie şi de dragoste… atunci fluturii din stomac cel mai probabil că se precipită în mod exponenţial. În lumina acestui mod de a vedea lucrurile pe care vi-l propunem, aşadar, vă prezentăm în continuare trei cărţi Nemira despre care credem că au toate şansele să devină partenerii voştri pentru mult timp:

Istoria iubiriiIstoria iubirii – Motivul alegerii ei vi se pare că este evident din titlu? Ei bine, aţi avea dreptate să gândiţi astfel, dar asta nu înseamnă că titlul semnat Simon May nu vă va oferi cu mult, mult mai mult decât promisiunea enunţată de coperta acestuia. Cam ca şi cu dragostea, nu-i aşa? Cât despre istoria pe care ne-o propune autoarea, ei bine pregătiţi-vă pentru un periplu amoros fără egal pornind de la hedonişti celebri precum poetul Ovidiu, care ne sfătuiesc să ne bucurăm cât se poate de deliciile oferite de obiceiul de a face curte, de sex şi de imaginaţia înflăcărată de amor, trecând prin epoca lui Bernard de Clairvaux şi Toma din Aquino, când fiinţei umane i s-a dat puterea (la propriu divină) de a iubi şi ajungând până la mult mai cerebralul Proust, care vede iubirea ca dorinţa de a poseda, dar şi ca pe o formă receptivitate, acceptare sau supunere, dăruire de sine, compasiune, empatie, răbdare, golire de sine (ca în diverse tradiţii iudaice, creştine ori, mai târziu, laice), idealizare a fiinţei iubite ca „al doilea sine“. Orice părere aţi avea despre această stare sufletească imposibil de definit, prin urmare, este imposibil ca în acest volum să nu găsiţi o faţetă a ei cu care să rezonaţi.

diana-gabaldon---calatoarea-l-1024px_1Un al doilea volum (deja celebru) pe care vi-l recomandăm în aceste zile este cu adevărat o poveste de dragoste ca nicio alta şi poate cea care sfidează timpul la modul cel mai literal. Pentru că altfel nu am putea descrie, desigur, faptul că personajul principal – Claire Randall, ce va deveni ulterior Fraser – este nevoită să parcurgă câteva secole înapoi în timp pentru a-şi întâlni dragostea, adică pe Jamie Fraser. De ce credem că te vei îndrăgosti de această carte? Ei bine, pentru că, la orice vârstă te-ai afla, mai mult ca sigur încă porţi nostalgia unei aventuri cât se poate de pasionale şi surprinzătoare, aşa cum cei doi protagonişti ai romanului Călătoarea, semnat Diana Gabaldon, aproape că trăiesc la fiecare pagină. Şi, te asigurăm, dacă vei face din acest volum o lectură comună în cuplul vostru, este foarte posibil ca viziunea voastră despre ceea ce poate însemna dragostea să se schimbe complet.

Delirium coverNu în ultimul rând, o lectură aparte, în special pentru cei care privesc fenomenul Valentine’s Day dintr-o perspectivă critică, este chiar Delirium, prima dintre cele trei cărţi ale trilogiei cu acelaşi nume. De ce? Ei bine, pentru că premisa acesteia este chiar răsturnarea clişeului inevitabil al unei asemenea sărbători: cum ar fi, cu alte cuvinte, se întreabă autoarea, dacă dragostea ar fi considerată o boală cât se poate de gravă, iar societatea în care aceasta se manifestă, una care îşi doreşte cu orice preţ ca ea să devină o amintire? Ei bine, răspunsul se întinde pe durata a trei volume – Delirium, Pandemonium şi Requiem şi este atât de fascinant încât devine evident de ce această serie a devenit una dintre cele mai iubite din lume. Cât despre stilul scriitoarei Lauren Oliver, felul în care aceasta îi descrie pe cetăţenii resepctivei societăţi distopice este atât de convingător, încât cititorul nu poate fi decât siderat de noile persoane rezultate în urma procesului de „vindecare”, oameni reduşi atât de brutal la stadiul de simple creaturi fără dorinţe şi sentimente încât nu te poţi opri să nu te întrebi cum ar arăta această poveste devenită realitate.

Departe de a le sugera cititorilor să se vindece de un sentiment care este natural atunci când vine vorba de lectură – în special aceea a titlurilor Nemira – recunoaştem însă că ceea ce le propunem acestora este să se dedice acestor cărţi cât mai mult cu putinţă. Dependenţa este garantată, cât despre plăcerea lecturii… ei bine, există mari şanse ca aceasta să se transforme în dragoste. Sărbătoare frumoasă tuturor!

Lasă un comentariu

Your email address will not be published.