În imprintul Orion este în curs de publicare o nouă carte a autoarei bestsellerului „Tu ești muntele” – „101 eseuri care îți vor schimba modul de a gândi”, de Brianna Wiest.
Pentru Brianna, cea mai importantă întrebare este: cum dobândim fericirea? Ca să găsim răspunsul, ne propune o multitudine de teme de reflecție ce ne vor ajuta să stabilim mai întâi care sunt scopurile vieții noastre și cum le putem îndeplini.
Una dintre ideile de bază ale cărții este că trecutul nu reprezintă o realitate bine determinată, ci o suită de amintiri mereu schimbătoare. Această perspectivă ne ajută să privim experiențele dureroase care ne-au marcat viața nu ca pe obstacole, ci ca pe mijloace pentru a obține fericirea.
Cartea Briannei Wiest este un antidot pentru anxietate: în loc să te ferească de cele mai mari temeri ale tale, te încurajează să le explorezi și să le folosești pentru a te dezvolta. Analizându-ți gândurile, vei dobândi obiceiuri mentale care îți vor aduce un profund sentiment de împlinire.
Blinkist
Fragment în avanpremieră
Eric Greitens consideră că există trei forme principale de fericire: cea oferită de plăcere, cea spirituală și fericirea excelenței. Ele sunt asemenea celor trei culori primare, baza pe care este creat întregul spectru al culorilor.
Fericirea oferită de plăcere este în mare măsură senzorială: o masă bună când ți-e foame, mirosul aerului după ploaie, să te trezești în patul tău cald și confortabil. Fericirea spirituală se caracterizează prin recunoștință. Când îți privești alesul sau aleasa inimii dormind lângă tine și îți vine să șoptești „mulțumesc“. Înseamnă să faci un inventar a ceea ce ai. Să vorbești cu ceva mai presus decât tine și să-ți exprimi recunoștința și smerenia.
Cea de-a treia este fericirea excelenței, adică fericirea care vine din căutarea a ceva extraordinar. Nu se referă la momentul când ajungi în vârful muntelui și ridici pumnii în semn de victorie, ci la întregul proces, la satisfacția de a parcurge drumul până acolo. Este vorba de o muncă asiduă, de un flux neîntrerupt. Acest tip de fericire e oferit de un scop care îți creează o identitate, îți formează caracterul și îți canalizează energia către ceva mai mare decât urmărirea zilnică, neabătută a dorințelor noastre trecătoare.
Așa cum eliminarea uneia dintre culorile primare ar face imposibilă crearea multor altora (fără galben, nu poți avea nicio nuanță de verde), fără oricare dintre aceste tipuri de fericire este aproape imposibil să ai o viață împlinită. Una dintre ele nu o poate înlocui pe alta. Toate sunt necesare. Dar noi tot încercăm să ne dispensăm de una dintre aceste forme de fericire.
De exemplu, a bea în exces ‒ fericirea oferită de plăcere ‒ este o acțiune comună atunci când nu se încearcă dobândirea fericirii excelenței. Dar nu este și nu va fi niciodată soluția. Pentru că o mulțime de nuanțe de roșu nu vor alcătui niciodată culoarea albastru. Plăcerile nu te vor face niciodată un om împlinit.
Fericirea excelenței este rezultatul perseverenței emoționale. Se situează pe cea mai înaltă poziție în ierarhia lui Maslow. Este calculată, deliberată și consecventă, fiind deseori evitată, deoarece disconfortul pe care îl presupune este evident, iar recompensa nu este instantanee. Nu simți nicio exaltare în primele zile de antrenament pentru maraton, când plămânii îți iau foc și îți vine să vomiți. Dar în timp îți dezvolți abilitățile. Începi să-ți imaginezi ce ai putea realiza. Te îndrăgostești de proces.
Deși cele trei tipuri de fericire sunt diferite, toate sunt modelate de context. Cineva care a rămas fără mâncare timp de trei zile este mai înclinat spre fericirea adusă de plăcere decât aceia pentru care mesele și un cămin sigur reprezintă o certitudine.
În același fel, cei care nu s-au familiarizat niciodată cu puterea și plăcerea de a lucra pentru un scop alimentat nu de scânteia pasiunii temporare, ci de jarul unei hotărâri ferme, consecvente nu știu că răsplata pentru efortul depus este o satisfacție profundă.
Mulți dintre noi suntem orbi la bucuriile și complexitatea vieții noastre, și asta pentru că ne lipsește o parte a fundației. Vrem să fim scriitori, dar nu vrem să dezvoltăm disciplina necesară pentru a ne așeza și a scrie timp de patru ore pe zi, ani la rând. Am vrea să devenim legende, genii și maeștri, dar nu ne interesează să dezvoltăm disciplina de care am avea nevoie pentru a trece în contul nostru cele 10.000 de ore de practică necesare excelenței în orice domeniu.
Fericirea nu constă doar în satisfacerea simțurilor, ci și în liniștea sufletească izvorâtă din convingerea că devenim cine ne dorim să fim. Asta obținem când urmărim fericirea excelenței: o identitate, nu realizări. O imagine de sine pe care o proiectăm asupra fiecărui aspect din viața noastră. Un pigment care face ca întregul spectru al culorilor să prindă viață.
Tweet
