Saga Heechee a ajuns la final! Băiatul care voia să trăiască veşnic este disponibil pentru precomandă! Ultima poveste din saga Heechee se petrece între aspirația le eternitate și visul de a distruge tot ce mișcă în galaxie.

Oamenii care visează să trăiască printre stele pătrund în nucleul Heechee și-și duc viața alături de ființe rămase fără corpul fizic. Mintea lor e stocată într-o memorie electronică, astfel încât înțelepciunea lor să se păstreze, sfidând trecerea timpului. Liniștea le e amenințată de Kugeli, care ar putea lansa un atac. Wan Enrique Santos-Smith este însă un pericol și mai mare. Condus de o ură fără margini, acesta se lasă dominat de dorința nebunească de a-i distruge pe Heechee și orice altă ființă din galaxie aflată în preajma lor.

În continuare vă invităm să citiţi un interviu cu autorul, acordat revistei Amazing Stories.

R.K. Troughton pentru Amazing Stories: Bine ai venit la Amazing Stories, Frederik. În tinerețea ta, SF-ul era încă un gen apărut recent. Societatea în general nu a observat încă acest gen care domină cultura noastră. Te-ai aflat printre puținele grupuri de bărbați și femei care s-au organizat în fan-cluburi legendare precum Futurians. Ai mers chiar atât de departe încât să creezi primele reviste ale fanilor și ai editat tu însuți câteva. Te rog împărtășește cu noi câteva experiențe din zilele acelea de la început. Cum era să fii un fan SF când marii scriitori ai acestuia încă își căutau drumul?

Frederik Pohl: A fost minunat. Noi, copiii care trăiau în perioada aceea, nu ne dădeam seama exact cât de minunat a fost pentru că nu eram conștienți că unele dintre cele mai captivante descoperiri științifice – cele care au inspirat nenumărate povești SF – erau incomplete și astfel le-au dat oamenilor de știință și scriitorilor de SF libertatea de a specula. Venus era acoperită de nori, niciun telescop nu putea vedea prin ei, așa că se puteau scrie povești despre planetă în care aceasta era un mare ocean sau o pădure imensă iar locuitorii de pe Venus trăiau în copaci de 2 mile.

Din nefericire pentru libertatea noastră de a ne imagina, majoritatea lucrurilor pe care le află oamenii de știință mai degrabă ne limitează imaginația, decât să o încurajeze. Când Doc Smith voia să străbată distanțe lungi în a sa Ciocârlie a Spațiului doar călca accelerația și nava lui călătorea către stele îndepărtate atât de repede pe cât voia el. Nu avea idee că viteza luminii era un factor care pune limite.

ASM: Cum vezi importanța fanilor în industria SF?

FP: Fan-cluburile reprezintă locul unde se nasc scriitorii de SF. Majoritatea scriitorilor încep ca cititori, iar la un moment dat încearcă să scrie o poveste doar din amuzament și câteodată devin chiar buni la asta.

ASM: Cum s-au schimbat fanii de la început din New York?

FP: Din păcate, câțiva s-au îndreptat către fantasy. La fel, chiar și mai rău, câțiva au abandonat și cititul și scrisul în favoarea jocurilor video, fapt pe care îl deplâng.

ASM: În acest an (2013) prietenul tău bun, James Gunn va fi Invitatul de Onoare al celei de-a 71-a Convenții Mondiale Anuale de SF (WorldCon). Ai participat la prima ediție WorldCon din 1939 până când ai fost invitat fără jenă să o părăsești. Te rog povestește-ne cum a fost creată WorldCon și ce s-a întâmplat la acel prim eveniment.

FP: Convențiile au fost în principiu ideea lui Don Wollheim, ca multe alte inovații ale fanilor. (Cineva ar trebui să scrie o biografie a lui Donald doar ca să dovedească acest lucru. În 1936 se punea mult accent pe convențiile politice ca un rezultat al Marii crize economice și al New Deal. Asta i-a dat lui Donald ideea de a chema o jumătate de duzină din fanii din New York la Philadelphia pentru „prima convenție SF”. Apoi s-a gândit să profite de Târgul Anual de la New York. Acesta urma să aducă milioane de vizitatori la New York și o mică parte din ei erau fani. Cum să nu te gândești la un WorldCon SF cu tot acel material? Toți fanii din New York s-au alăturat acelei idei, dar apoi disputele dintre ei au stricat lucrurile.

ASM: Anii dinaintea Epocii de Aur au fost martori la o mulțime de reviste și autori care căutau o direcție în care să își concentreze pasiunea. Atâtea nume au apărut și au dispărut. Erai unul dintre curajoși care luau mai multe piese și le construiau într-un întreg, lucrând ca agent, editor, scriitor și fan. Dă-ne câteva impresii despre cum era să fii în tranșee în timpurile acelea revoluționare. Cum ai ținut în frâu armăsarul sălbatic care i-a aruncat pe atâția din șa?

FP: Am fost doar norocos, presupun.

ASM: S-au scris multe despre John W. Campbell și forța personalității sale. Ai putut să îl vezi atât prin ochii unui agent cât și prin cei ai unui scriitor. Cum a fost să lucrezi cu Campbell?

FP: Ca agent i-am oferit lui John mai multe povești pentru revista sa decât toți agenți și scriitorii liber-profesioniști la un loc. Motivul pentru asta este faptu că și eu și John admirăm excelența în SF așa că amândoi voiam să lucrăm cu aceiași scriitori. Asta nu a mai fost atât de adevărat când a început să se îndrepte către Scientologie, dar până atunci devenisem deja prieteni destul de buni.

ASM: Care au fost unii dintre clienţii tăi cât ai lucrat ca agent?

FP: Majoritatea celor mai buni scriitori din domeniu. Cei de care sunt cel mai mândru sunt Isaac Asimov și Cyril Kornbluth, dar și oameni ca Larry Niven, Cordwainer Smith și mulți alții se numără printre multele mele descoperiri.

ASM: Ai început să lucrezi ca editor de când erai destul de tânăr, stând încleștat cu dinții de reviste pentru fani. Mai târziu ai devenit un editor premiat atât pentru revistele cât și pentru cărțile tale. Prin munca ta ca agent și scriitor ai interacționat cu cei mai cunoscuți editori pe care i-a produs vreodată această industrie. Cum ți-ai caracteriza stilul de editor și cum se compară acesta cu stilul altor editori cu care ai lucrat?

FP: Am lucrat din greu. Am dat tot ce am avut mai bun ca să îi introduc pe scriitori în domenii care erau noi pentru ei, câteodată aproape cu eforturi fizice. (Isaac a rezistat viguros împotriva dorinței mele de a vinde prima lui carte celor de la Doubleday. Mi-a explicat răbdător că editorii de cărți voiau să publice scriitori de cărți nu scriitori de reviste, cum era și el. Cred că pentru prima oară în relația noastră, am ajuns să țipăm unul la altul.) Pe alții i-am introdus în reviste TV sau în reviste rafinate.

ASM: Pentru cei care nu sunt atât de familiarizați cu romanul tău Poarta, te rog spune-ne câte ceva despre această poveste și cum ai ajuns să scrii o asemenea operă de artă.

FP: Aș vrea să pot să vă explic. Poate așa aș face asta mai des.

ASM: Mulți oameni pot să indice o singură poveste sau film care i-a făcut să se agațe de SF. Care a fost catalizatorul care ți-a aprins pasiunea pentru SF?

FP: Acele prime reviste care mi-au apărut în cale și ca să fiu sincer, primele ediții din Amzing Stories conțineau câteva povești destul de jalnice.

ASM: Câți ani aveai când ți-ai dat seama că ai fost născut să fii scriitor?

FP: Cam 14-15 ani. Înainte de asta, doar speram că sunt.

ASM: Dacă cineva te-ar pune să alegi între a fi agent, scriitor, editor sau fan al SF-ului, ce ai prefera și de ce?

FP: Nu aș putea să renunț la niciuna. De aceea m-am tot întors la meseria de editor.

ASM: Ce autori te-au influențat de-a lungul carierei tale?

FP: Mark Twain, Rudyard Kipling, H.G. Wells, Voltaire, Shakespeare și mulți alții. Poate chiar toți.

ASM: Ca scriitor, ți-ai publicat primul poem SF „Elegy to a Dead Satellite: Luna”, chiar aici în paginile revistei Amazing Stories în 1937. Ai publicat povestirea „Fermi and Frost” în 2012. Poemele, poveștile și lucrările tale de non-ficțiune au fost publicate de nouă decenii. Cum s-au schimbat industria SF și cea a editurilor de când au făcut primii lor pași?

FP: S-a specializat. Gândiți-vă la John Campbell. Nu avusese niciun post editorial atunci când Tremaine i-a aruncat în față „Astounding”, dar și-a luat avânt. Nu cu foarte mare încredere de sine, așa am făcut și eu.

ASM: Mai trebuie să menționăm și pasiunea ta de a preda arta scrisului. Care consideri că sunt lecțiile fundamentale pe care fiecare autor ar trebui să le ănvețe despre scris?

FP: Să scrii la tastatură fără să te uiți la ea, urmată de ortografiere și gramatică. Apoi doar continuă să faci lucrurile astea până devin ceva bun.

Interviu tradus din revista Amazing Stories.