A doua carte din seria Cultura, de Iain M. Banks, a apărut recent la Nemira şi ce ocazie mai potrivită să îl cunoaştem mai bine pe unul din „greii” SF-ului. De la vârsta de 11 ani, Banks s-a hotărât să devină scriitor si nu orice fel, ci unul de science fiction. La 16 ani şi-a terminat primul roman, urmat de de încă unul scris în primul an de facultate. Din păcate, primele lui cărţi nu au avut succes şi, urmând sfatul agentului său, a început să scrie literatură mainstream, având patru cărţi la activ când s-a întors la genul SF. Primul său roman SF publicat a fost Spectrul lui Phlebas, apărut în 1987, urmat de Jucătorul total, în 1988. De aici a început întreaga serie Cultura, care se întinde pe 9 romane, ultimul apărut în 2012, cu un înainte de moartea sa.

În iunie 2013, cu o lună înainte să piardă lupta împotriva cancerului, Banks a acordat un ultim interviu celor de la The Guardian. Deşi avea speranţă că va câştiga lupta cu boala, a spus încă de la început reporterului că ar putea fi ultima sa declaraţie publică. În continuare, vă redăm o parte a întâlnirii dintre reporter şi Iain M. Banks.

Am intrat în casă, în biblioteca sa şi a început să se plângă de faptul că rafturile sale nu ţin pasul cu mulţimea de cărţi strânse. „Cărţile din colţul acela – a spus, arâtând spre un teanc de peste 50 de cărţi – sunt toate necitite. Şi, din păcate, vor rămâne probabil aşa.” Am intra în studioul să muzical. „Eu un spaţiu acustic foarte bun, fără interferenţe şi, aparent, cărţile sunt un bun izulator de sunet”. Pe unul din rafturi se află primul său roman, The Wasp Factory. Mi-a arătat cum l-a întreţinut, lipind paginle cu scotch.

Înainte să apuc să îi pun o întrebare, Banks a început deja să vorbească. „Ştii, nu îmi mai place Doctor Who, cel puţin varianta actuală. Nu mă pot obişnui. Mi s-a sugerat să scriu pentru serial, dar nu am putut. Se poate să fi fost naiv, dar nu am realizat câte reguli sunt când scrii o poveste Doctor Who, cum ar fi că monstrul trebuie să intre la loc în cutie la final.”

I-am spus că ceea ce majoritatea cititorilor preferă la cărţile sale SF este exact sentimentul de risc. „Dacă urmează să scrii ceea ce un prieten al unui prieten a numit absurditate spaţială inventată, atunci, pentru a avea un sâmbure de adevăr, trebuie ca unele din personajele oribile să trăiască şi, pentru menţinerea stării de pericol, mai ales în romanele viitoare, ca oamenii buni să moară. Uneori.”

Banks a afirmat că îi face o mult mai mare plăcere să scrie romane SF, decât romane literare, în special romanele din seria Cultura. „Seria este un strigăt. Este setul meu de trenuleţe. Ador libertatea pe care o am şi dimensiunea pânzei, chiar dacă pentru a le scrie am nevoie de un grad de concentrare mai mare. Şi universul Cultura este atât de mare acum, încât trebuie să aliniez fiecare roman nou la istoria anterioară. Nu am acelaşi grad de libertate, comparat cu momentul în care am început.”

La final, în timp ce ne îndreptam spre uşă, Banks dezvăluie o ultimă surpriză. „Ştii că ştiu ce mi-a cauzat cancerul?”. „O rază cosmică. Nu accept nici o negare. A fost o particulă de mare energie. O stea a explodat acum sute sau mii de ani şi de atunci a existat o rază cosmică, un glonţ magic rău cu numele meu pe el, întreptându-se spre momentul în care mi-a atins una din celule şi a transformat-o. Ăsta e modul în care un autor de SF se retrage, nimic de banalităţile unei erori de transcriere.” Urma momentul de care mă temeam, dar el mi-a zis simplu: „La revedere”.

Sursă: The Guardian