Un science fiction ideal pentru cei care au citit Jocul lui Ender, Jocurile foamei sau Infanteria stelară, Orașul Nouă în flăcări este romanul de debut al scriitorului J. Patrick Black, fost barman, constructor și avocat, acum scriitor de ficțiune cu „normă întreagă”.

Cine este J. Patrick Black?

J. Patrick Black a fost întotdeauna un iubitor de ficțiune, alternând în permanență genurile literare, deși SF-ul și fantasy-ul mereu vor ocupa un loc special pentru el. De curând, și-a schimbat „statutul” de la scriitor amator la scriitor profesionist (această schimbare îl împiedică să concureze la Jocurile Olimpice, dar tot este foarte fericit). Deși Orașul Nouă în flăcări este primul roman pe care l-a publicat, el a scris și alte volume în timp ce lucra ca grafician de jocuri video sau profesa la consiliul local de avocatură. Ocazional, va vorbi despre el la persoana a treia.

Descrie în propriile tale cuvinte Orașul Nouă în flăcări. În ce constă originalitatea romanului?

Orașul Nouă în flăcări este un roman despre oameni. Cadrul este neobișnuit, de origine extraterestră, și evenimentele sunt de natură fantastică, însă am vrut să scriu un roman în jurul unor personaje pe care cititorii să le considere familiare, ușor de recunoscut. Cât timp făceam asta, simțeam că pot să fiu mai îndrăzneț. Acțiunea se concentrează în jurul unui război care are loc la distanță de cinci secole după o invazie extraterestră. Invadatorii au adus cu ei o putere necunoscută oamenilor, în fața căreia armele noastre sunt inutile.

Puterea, asemănătoare magiei, a distrus o mare parte din planetă, până când oamenii au descoperit că pot folosi arma dușmanilor împotriva lor. Au folosit puterea ca să își îmbunătățească sistemul de apărare și să creeze o armată. Când începe povestea, invadatorii se pregătesc să atace din nou.

Protagoniștii din Orașul Nouă în flăcări provin din zone diferite: din orașe strălucitoare, construite cu ajutorul puterii noi obținute, din așezări izolate, care asigură provizii și soldați pentru război, din regiuni sălbatice, vestigii ale vechiului Pământ, unde supraviețuitorii invaziei au construit adăposturi și au pus bazele unor societăți noi.

Toate personajele sunt atrase în război, în moduri diferite, din motive diferite. Ca să supraviețuiască, sunt nevoite să lucreze împreună, să lupte umăr lângă umăr. În opinia mea, aceste personaje sunt povestea.

Ce așteptări ți-ai setat când scriai la Orașul Nouă în flăcări și ce părere ai acum de rezultate?

Cea mai mare provocare a fost să spun povestea din perspectiva mai multor personaje, la persoana întâi. A fost descurajant, mai ales la început, dar a fost și necesar, în condițiile în care mi-am dorit o poveste complexă, profundă. O poveste în care toți au o voce. Voi lăsa la latitudinea cititorilor mei să decidă dacă am reușit să fac acest lucru.

Această abordare, cea a POV-urilor (Point of View) multiple, nu m-a ajutat doar să dezvolt viața personajelor mele, ci să le și explorez mintea, gândurile, frământările, să le descopăr pasiunile și visele. Într-un final, personajele au extins universul și acțiunea mai mult decât am avut eu în plan.

Orașul Nouă în flăcări este o poveste de război. Ce înseamnă acest lucru pentru mine? Orice personaj poate să moară în orice moment. Mi-am dorit ca fiecare să aibă puterea să ducă povestea mai departe, fără ajutor și suport din partea celorlalți. Nu puteam să am favoriți sau să aloc o parte mai amplă poveștii unui singur personaj. Nu a fost ușor, dar a fost distractiv (oricum, în cea mai mare parte) și sunt foarte încântat de rezultatul final.

Care au fost sursele tale de inspirație și cât de mult a evoluat ideea originală față de primul manuscris?

Povestea a prins contur gradat – nu a fost unul dintre acele momente când ideea îți vine într-un vis sau după o clipă de înțelegere sau „un fulger” de inspirație. Cred că toți cititorii de SF și fantasy și-au imaginat, cel puțin o dată, un univers alternativ, chiar dacă doar sub forma unor gânduri vagi sau întrebări de tipul „ce-ar fi dacă?”.

La început, am avut mai multe idei, fragmente și schițe de povești, dar nimic care ar fi putut să ducă la crearea unui roman foarte bun, unul pe care l-aș fi citit eu cu entuziasm. Povestea a prins contur când am întrezărit efectele pe care ar fi putut să le aibă războiul asupra tinerilor. Asta s-a întâmplat prin 2012-2013, când Războiul Civil Sirian era un subiect principal la știri. Mi-a influențat gândirea.

Am citit cărți despre copii-soldați (recomand A Long Way Gone, de Ishmael Beah) și ce m-a impresionat și șocat în egală măsură a fost modul în care acești copii, forțați să lupte în război, puteau uneori să gândească și să se comporte adecvat vârstei lor. Nu își pierduseră inocența, copilăria.

M-am gândit imediat la Jocul lui Ender, de Orson Scott Card, unul dintre romanele mele favorite: în timp ce citești, aproape că poți să uiți că Ender are doar șase ani la începutul poveștii. Oare cum ar reacționa un copil normal, crescut într-un mediu stabil (nu un geniu ca Ender Wiggin sau cineva ca Ishmael Beah) în fața necesităților și responsabilităților dintr-un război? Ce fel de război ar necesita un astfel de soldat? Așa am ajuns să creez personajele, soldații din Orașul Nouă în flăcări.

Ideea de bază s-a schimbat foarte mult pe parcurs. Am început cu trei protagoniști foarte tineri – toți aveau în jur de doisprezece ani – dar apoi am extins „distribuția” și am inclus și personaje mai în vârstă, înlăturând unul dintre protagoniștii originali (bine, să spunem că l-am păstrat pentru mai târziu și că nu l-am înlăturat).

Orașul Nouă în flăcări este primul roman dintr-o serie. Ai planul făcut pentru următoarele volume?

Da și nu. Am planificat principalele evenimente din serie, dar, în ceea ce privește personajele, viitorul lor este încă nesigur. Toți au provocări de acceptat și obiective de îndeplinit, dar vreau să le ofer și spațiu să crească și să se dezvolte dincolo de ideile mele. Unul dintre lucrurile mele preferate, în ceea ce privește scrisul, este felul în care ideile îți apar pe moment. De asemenea, este o poveste de război, iar războiul este imprevizibil – vreau ca povestea să includă o parte din acel haos, acel sentiment de revoltă.

În plus, mă tem să plănuiesc prea mult în avans – nu vreau să le ofer prea multe indicii cititorilor. Și, desigur, scrisul este un proces: niciodată nu vei ști unde te va duce (eu, cel puțin, habar n-am).

Care sunt așteptările și speranțele tale acum că ți-ai publicat primul roman?

Păi… mi-ar plăcea ca fiecare femeie, bărbat și copil de pe planetă să îmi citească romanul, dar eu sunt foarte fericit că Orașul Nouă în flăcări a fost publicat. Nu a existat foarte mult interes pentru primele mele romane și am fost pregătit ca ultimul manuscris trimis să aibă parte de aceeași soartă, dar am avut parte de o surpriză: mai mulți agenți voiau să mă reprezinte. Nu îndrăznesc să visez la mai mult.

Ai fost publicat de o editură mare, visul oricărui autor. Ne poți spune câte ceva despre procesul de publicare al romanului Orașul Nouă în flăcări?

Sigur, cu mare plăcere. În primul rând, a fost un proces îndelungat. Orașul Nouă în flăcări nu este primul meu roman, nici măcar al doilea – am scris foarte mult înainte să ajung în acest punct. A existat un roman istoric pe care am început să-l scriu când eram la colegiu. L-am rescris pe o perioadă de două luni, timp în care am lucrat și la alte proiecte. Cea mai recentă versiune, încadrată mai mult în categoria YA, a primit câteva comentarii amabile din partea unor agenți, dar nicio propunere de reprezentare. Asta se întâmpla prin 2012, când foarte mulți autori care și-au publicat singuri cărțile au început să aibă succes.

Atunci am decis să mă concentrez pe altă poveste, una pe care o aveam în plan de mult timp. Credeam că are potențial pentru un roman publicat prin forțe proprii. Mi-am spus că după ce îl voi termina voi căuta din nou un agent, iar dacă nimeni nu avea să îmi accepte manuscrisul în decurs de un an, aveam să îmi public eu romanul. De data aceasta, agenții au fost foarte interesați de cartea mea.

Pe scurt? Trei ani a durat publicarea romanului Orașul Nouă în flăcări. A fost o călătorie pe cinste!

Sursă: SFFworld