La capătul curcubeului, omul

La capatul curcubeuluiVernor Steffen Vinge (născut în 2 octombire 1944 în Wisconsin, SUA) a fost profesor de matematică și informatică la Universitatea de stat din San Diego, actualmente retras din activitatea didactică. În plus față de asta, este și autor celebru de science-fiction, pasionat de futurologie și concepte ca singularitate tehnologică și trans-umanitarism.

Autorul este faimos pentru romanele sale premiate cu Premiul Hug ”Foc în adânc” (1992) și Adâncurile cerului (1999), și mai ales pentru eseul său din 1993, The Coming Technological Singularity, unde afirmă că creșterea exponențială din tehnologie va tinde spre un punct dincolo de care nu putem nici măcar specula despre posibilele consecințe.

Scriitorul a intrat în lumina reflectoarelor după publicarea a două alte romane, cu nuvela sa din 1981, True Names, poate prima povestire
care prezintă cu adevărat conceptul de cyberspace, care va deveni ulterior elementul central al povestirilor și al întregului gen literar cunoscut astăzi ca cyberbunk.

Următoarele două romane, ”The Peace War” (1984) și ”Marooned in Realtime” (1986), explorează răspândirea unei societăți viitoare libertine și prezintă impactul unei tehnologii care poate crea câmpuri de forță impenetrabile. Aceste cărți l-au ajutat pe Vinge să își construiască o reputație de autor care explorează cu multă inventivitate ideile până ajunge la concluziile lor logice. Ambele cărți au fost nominalizate la Premiile Hugo, dar au pierdut în favoarea unor romane scrise de William Gibson și Orson Scott Card.

Conceptele de inteligență artificială și de singularități tehnologice sunt răspândite în majoritatea scrierilor lui Vinge, fie înglobate în poveste (”Bookworm, Run!”; ”True Names”; ”Rainbows End”), fie construindu-se lumi care prezintă explicit lipsa acestor fenomene (Foc în adânc, Adâncurile cerului).

Romanul din 2006, ”La Capătul Curcubeului”, a câștigat în 2007 premiul Hugo pentru “Cel mai bun roman”. Cartea, aflată în curs de apariție, are o intrigă minunat de complicată. Fără să dezvăluim prea multe, spunem numai atât: cu personaje colorate și surprize din cele mai diverse, romanul este un thriller hi-tech savuros, care explorează un viitor nu atât de îndepărtat precum am putea spera. Protagonistul principal are o poveste interesantă, care dezvăluie umanitate și căldură pe fondul unui viitor din care lipsesc ambele trăsături. Dar chiar și un personaj bine ancorat în realitatea pe care o trăiește are dificultăți în a renunța la cele mai nerealiste dintre dorințele și speranțele sale. E greu să nu-ți dorești mai mult, din orice timp și orice loc ai fi. E greu să nu tânjești la ceva ce nu poți avea, chiar dacă ajungi totuși să fii mulțumit de ceea ce îți este la îndemână. Mesajul lui Vinge, în această distopie futuristă este acela că uneori, pur și simplu trebuie să fim fericiți cu noi înșine. Asta este cea mai urâtă parte a unui curcubeu: undeva, la un capăt, se termină. Nu le putem avea pe toate. Condiția umană, în viziunea lui Vinge, este de fapt strădania acestuia de a profita de tot ce e mai bun din fiecare moment, atâta cât durează.

Lasă un comentariu

Your email address will not be published.