Se spune că toamna se numără bobocii. Ei bine, editura Nemira nu prea ţine cont de această zicală şi este cam singura editură de la noi care are un ritm constant de apariţii SF, Fantasy, Horror, Policier, Mystery sau Mainstream (nu mai pomenesc şi de celelalte colecţii, timpul e prea scurt şi m-aş întinde prea mult). Însă toamna are loc cel mai important târg de carte de la noi, Gaudeamus, în noiembrie, la Romexpo. Aşa că în lunile premergătoare târgului aproape toate editurile accelerează ritmul, iar Nemira cred că este cea mai cea.

După interviul pe care l-am făcut cu Ana Nicolau în primăvara acestui an, cam ştiam la ce să mă aştept. Desigur, sunt foarte mulţi factori care pot influenţa planul editorial al unei edituri, aşa că pe parcurs apar modificări, unele cărţi apar când se preconizează, altele nu, apar şi surprize, dar, în final, piaţa cred că dictează. Multe din cărţile menţionate în acel articol au apărut, altele sunt în pregătire, iar altele sunt surprize. Pentru mine, toate sunt binevenite: noutăţi, reeditări îndelung aşteptate, surprize care mai de care mai plăcute.

Din punctul meu de vedere, cea mai călduroasă recomandare pentru cititori ar fi (ştiu, sunt subiectiv) Jumătate de rege, de Joe Abercrombie, prima parte dintr-o nouă trilogie a autorului senzaţionalelor Tăişul Sabiei, Fără Îndurare şi Puterea Armelor. De ce vine pe primul loc? Pentru că am citit-o aprofundat, foarte aprofundat, traducând-o. Şi sunt destul de sigur că a ieşit treabă bună. Şi pentru că este un fantasy proaspăt, alert, plăcut, aşa cum se scrie acum, pentru cititorii de acum.

Următoarea pe listă nu poate fi decât cartea care reuneşte cele trei nuvele din Universul Hainish, creionat de cea mai importantă scriitoare SF în viaţă acum mai bine de patruzeci de ani. Şi pentru a înţelege mai bine acţiunea ce va exploda pur şi simplu în romane ca Mâna stângă a întunericului sau Deposedaţii, era necesară apariţia acestor nuvele. Faceţi cunoştinţă cu Lumea lui Rocannon, Planeta Exilului şi Oraşul Iluziilor într-un omnibus cu o copertă excepţională: Oraşul Iluziilor, scris de nimeni alta decât Ursula K. LeGuin.

Spre ruşinea mea, sunt printre puţinii oameni de pe lumea asta care încă nu a citit saga Cântec de gheaţă şi foc al lui George R. R. Martin şi care nici nu a văzut serialul ce are la bază această serie. Motivul meu este destul de simplu: aştept ca autorul să termine seria de scris. Se pare că volumul şase va apărea totuşi în 2016, dar volumul şapte… nu se ştie. Însă o carte-eveniment precum Cavalerul celor şapte regate trebuie tratată ca atare, pentru că precede evenimentele din seria de mii de pagini a lui Martin. Nu mai staţi pe gânduri şi luaţi-vă de ea, căci şi eu voi face acelaşi lucru.

Anul trecut am făcut cunoştinţă cu un scriitor fantasy excepţional: este vorba de Peter V. Brett şi de seria Demon, despre a cărei primă parte am scris tot anul trecut, imediat după târgul Gaudeamus. Anul acesta iată că a apărut şi mult aşteptata continuare a seriei, Suliţa deşertului, cu o copertă marca Tudor Popa, adică una excelentă. Un volum destul de mare, de aproape 800 de pagini, pe care îl voi devora zilele următoare pe nerăsuflate. O serie cu destul de multă violenţă, antrenantă, bine scrisă (întreaga serie Demon are pe Goodreads unele din cele mai mari note date de cititori unor romane fantasy, undeva pe la 4.1-4.3), cu personaje puternice şi cu acțiune non-stop. Într-un cuvânt, o lectură de neratat.

O altă carte pe care eu unul de-abia aştept să o citesc este Blonda cu ochi negri, de Benjamin Black, pseudonimul sub care se ascunde nimeni altul decât John Banville, autorul unor cărţi excelente apărute în colecţia Babel. Când vezi că pe copertă scrie Benjamin Black, autorul minunatei Christine Falls şi cartea poartă subtitlul Un Roman Philip Marlowe, nu te poţi duce cu gândul decât la Raymond Chandler şi la cel mai celebru personaj al său. Adică trebuie să faci rost de carte şi să te apuci de ea cât mai repede. Iar eu exact asta am de gând să fac.

O altă apariţie îndelung aşteptată este încheierea trilogiei Furnicilor a lui Bernard Werber. Nemira a făcut adevărate minuni anul acesta cu această serie ce-mi trezeşte nostalgii şi a publicat-o pe toată (mă rog, la ora la care scriu aceste rânduri ultima parte figurează la în curs de apariţie). Aşa că partea a treia a trilogiei Furnicilor, Revoluţia Furnicilor, poate fi citită în traducerea lui Nicolae Constantinescu, iar saga este acum completă. Vor mai urma şi alte cărţi ale îndrăgitului autor francez, dar despre acestea altă dată.

Închei prezentarea mai pe larg cu volumul trei din seria Cronicile Malazane a lui Steven Erikson, Amintirile gheţii, un colos de peste 1400 de pagini în traducerea neobositului Gabriel Stoian. Despre această serie nu ar mai fi prea multe de spus, decât că este un must-read. Atât. Titlul seriei vorbeşte de la sine, iar orice cititor de fantasy care se respectă ştie despre ce este vorba.

Aş mai menţiona în treacăt, fără a le ştirbi din importanţă, ci doar din cauză că spaţiul este limitat: Mr.Mercedes, de maestrul Stephen King (am citit-o anul trecut în engleză, dar un nou roman de Stephen King merită citit şi în română), Războiul bătrânilor, de John Scalzi, considerat unul din cele mai bune 100 de romane SF şi votat cel mai bun roman SF apărut între 2001 şi 2010 de către cititorii revistei Locus, Distanţa dintre noi, scrisă de Jhumpa Lahiri, scriitoare recent decorată de însuşi preşedintele Obama, Imperiul de fildeş, a patra parte a seriei Temeraire, scrisă de Naomi Novik şi, aici sunt surprize, căci încă n-au apărut pe site: The Forever War, a lui Joe Haldeman, câştigător al premiilor Hugo, Nebula, Locus şi Ditmar, un clasic al genului într-o binemeritată reeditare, şi The Long Earth, scrisă în tandem de regretatul Sir Terry Pratchett şi de un reprezentat de seamă al curentului Hard SF, Stephen Baxter, care face dintr-o pentalogie numită chiar The Long Earth.

Lecturi plăcute tuturor!