Aventura mea cu Nemira începe în 1992, când aveam 16 ani. Frecventam o librărie particulară de pe malul mării (am crescut în Constanța) și, la un moment dat, aud pe cineva că o-ntreabă pe librăreasă, o femeie în vârstă, când primește în librărie Dune. Am rămas curios, titlul mi s-a-ntipărit în memorie, iar când a apărut, deși era prea scumpă pentru liceanul care eram atunci (1000 lei, 2 volume), am strâns bani și mi-am cumpărat-o, așa cum făcusem cu alte cărți pe care mi le dorisem, Shōgun sau Torente. Și Dune m-a însoțit ani de-a rândul, până în facultate când a fost publicat și ultimul volum al ciclului, Canonicatul Dunei. Și mai trebuie să amintesc ciclul Fundația a lui Asimov, ce m-a bântuit și ea, cu Harry Seldon al ei, sau Ursula K Le Guin, pe care o citesc chiar acum.

Dar nu vreau să amintesc doar romanele sefe din Nautilus-ul ei negru (copertat de Dan Alexandru Ionescu și desenat deseori de Tudor Popa), care îmi umplea biblioteca, ci și de alte colecții. De pildă Babel, în care am citit primul roman tradus din japoneză din viața mea, uriașul în 4 volume Musashi, țăranul ajuns războinic filozof. Tot în Babel îl am pe Michel Houellebecq, cu Particulele elementare, pe care am și autograf. În Babel am citit Alchimistul lui Coelho, înainte ca autorul să devină un bum pentru o altă editură; sau Călătorie la capătul nopții a lui Céline. Mi-amintesc cu drag anii ’95, când cărțile Nemira se tipăreau în Germania, iar copertele aveau litere aurii… A fost apoi rândul colecției de buzunar, cu minunatele cărți Marea de Banville, Teoria norilor de Audeguy, Viață scurtă de Onetti.

Să nu uităm concursul de proză românească în care au apărut Simona Popescu, Sebastian A. Corn sau Radu Aldulescu. Sau de colecția Totem, în care am citit Cabala lui Moshe Idel, Masă și putere de Canetti, sau Dezordinea amoroasă a lui Bruckner și Finkielkraut.

Acum Nemira e o editură matură. Sinonimă în primul rând cu sefeul de top, și-a îmbogățit paleta de interese cu domenii de nișă – teatru (colecția Yorick, singura de acest gen din România), sau bizantologie (colecția Byzantivm) ș.a.

Ca cititor, am crescut alături de Nemira și încrederea în ceea ce priveşte literatura bună și prezentarea grafică mi-au fost confirmate de cele mai multe ori. De aceea, am încredere că va continua în aceeași intenție și surprize plăcute mă vor aștepta și pe viitor.

Până una-alta, să mă întorc la Ursula K. Le Guin și Orașul iluziilor, ceea ce vă doresc și vouă.