“Cu adâncă durere în suflet, vă anunţăm că Sven Hassel a încetat din viaţă astăzi, 21 septembrie, la vârsta de 95 de ani. […] Sven avea un râs contagios, care venea direct din inimă. Avea o incredibilă putere a voinţei, pe care o manifesta cu multă seriozitate, un rezultat al supravieţuirii ororilor războiului. De fapt, expresia sa ascundea un suflet plin de pasiune pentru viaţă şi un fel de a se minuna precum un copil, trăsături pe care puţine persoane le mai menţin ca adulţi. Era un supravieţuitor, un luptător, un povestitor şi un visător”
Aşa suna comunicatul oficial al decesului unuia din cei mai cunoscuţi scriitori ai secolului XX, transmis opiniei publice din întreaga lume în septembrie 2012. Iar în cei aproape doi ani care au trecut de atunci, fireşte că memoria lui nu avea cum să fie alterată. Deşi în faţa morţii nu se putea lăuda cu succesul de a fi evitat participarea la cel mai crunt război din istoria omenirii, putea afirma, cel puţin, că făcuse tot posibilul pentru a prezenta omenirii motivele pentru care acesta nu trebuie să se mai repete.
Pentru că, da, nu greşim atunci când spunem că acesta a fost motivul pentru care marele Sven a scris tot ce a scris. Sigur, şi ca să se elibereze de acea experienţă îngrozitoare. Dar mai ales pentru a propaga în lume ecoul acestui gând: războiul este ultima soluţie a politicienilor proşti, după cum a declarat chiar el într-un interviu. De mâine, 27 aprilie, editura Nemira şi ziarul Libertatea vin să sprijine acest demers fabulos al marelui autor, continuând seria începută săptămâna trecută cu Bindatele morţii.
Şi reîncepută, de fapt, ca urmare a succesului avut cu toate ediţiile anterioare, de la cea din anii tulburi de după revoluţie până la cele ulterioare publicate de editura Nemira.
Ei bine, de data aceasta veţi avea ocazia de a vă reîntâlni cu un alt titlu celebru: Camarazi de front. Nu rataţi o nouă întâlnire cu Bătrânul, Porta, Micuţul şi Legionarul, de mâine, la chioşcurile de ziare!
Tweet
Am ratat primul nr … Cum fac rost de el?