Must-read sau fetiş cultural?

Fiecare cititor sau, mai bine zis, fiecare generaţie avea autorii ei, cărţile ei. Erau acele cărţi prin care vibrai în ritmul celor de aceeaşi vârstă. Privite suspicios de critici, dar adorate de rebeli, ascunse între saltele, cenzurate şi transportate clandestin în valiza unei rude venite din străinătate, ecranizate sau vândute printr-o campanie agresivă…ne uneau mai bine decât un campionat sportiv.

Când nu exista dependenţa de ecranul televizorului, oamenii îşi luau picanteriile şi libertatea din cărţile mult prea îndrăzneţe pentru vremea lor. Cu prima ţigare savurată pe ascuns veneau şi primele pasaje ce descriau aventurile unor pierde-vară neruşinaţi, dar sensibili şi naivi în escapadele amoroase, dacă ar fi să-i comparăm cu nişte eroi ai zilelor noastre. Se afla de la colegul de bancă, el afla de le vecinul, care, la randu-i, pitea cărţile unui văr ajuns în primul an de liceu, deci iniţiat în taina lecturilor interzise…şi uite aşa aflai despre cărţile pe care nu le mai uitai toată viaţa.

Între timp, moravurile au fost şi ele seduse de libertinaj. Lecturile controversate nu mai trebuie să conţină pasaje deocheate sau eroi ce-şi împart lucruri ‘ilicite’, fredonând melodii explicite în preludiul voluptăţilor încercate prima oară. Azi, o carte şocantă ar trebui să răstoarne mituri sacre, să povestească despre un complot masonic (închipuit) urzit în beciul vreunei cetăţi sacre, despre crime sau despre maladii sociale tabu. La vremea lor, părinţii noştri ar fi dat multe pe un volum scris de artiştii damnaţi ai generaţiei Beat. Noi, în schimb, răsuflăm uşuraţi când traducătorul unei cărţi blamate de clericii fanatici mai apucă o viitoare colaborare şi ne lăsăm resuscitaţi de fiorii ce sfidează monotonia, citind Golem.

Există cărţi pe care le vrei pentru că le are toată lumea şi cărţi pe care le descoperi când vrei să povesteşti despre tine şi nu-ţi mai găseşti cuvintele. Descoperi, apoi, cât de mulţi cititori s-au lăsat inspiraţi de acelaşi titlu, iar tu rămâi o manifestare aparte a unui puls emoţional colectiv. Există titluri pe care piaţa le vrea vândute şi titluri pe care împătimiţii le vor devorate, indiferent de modă. Sunt cărţi invocate obsesiv ori de câte ori ajungi să cunoşti un alt pasionat de lectură. Mai sunt şi cărţile intrate deja în definiţia cititorului, adorate, folosite în reclame, înconjurate de obiectele uitate neglijent pe noptiera imortalizată într-un print glossy sau în jurnalul unei adolescenţe zbuciumate…fetişurile unei culturi. Oricâte ai mai citi, uneori te întrebi. A fost mai intai moda impusă de marketing sau plăcerile personale, consumate numai în compania anumitor cărţi?

Lasă un comentariu

Your email address will not be published.