Am vorbit cu n’autorii despre #PlăcereaLecturii – conexiunea magică care ne poartă ORIUNDE, ORICÂND, ORICUM. Am aflat multe lucruri fascinante despre relația lor cu lectura pe care vrem să le împărtășim cu voi.
Mihaela Buruiană ne-a spus că și-a amenajat colțișoare de citit peste tot în casă, dar că nu are nevoie de ele pentru a începe lectura. „Citesc oriunde, nu fac nazuri: pe fotoliu sau canapea, dacă reușesc să-mi rup din timp ziua, în pat, înainte de culcare, afară, în hamac, când e cald, în autobuz, tren și avion, dacă sunt pe drum, în sălile de așteptare, când am programări, și, de când cu cărțile audio, și când merg pe jos.”
Bogdan Munteanu ne-a mărturisit că în general citește pe canapeaua din living, în ciuda faptului că este incomodă. El citește „în fiecare dimineață, după ce-mi fac exercițiile pentru spate. Până se revoltă câinele că nu-i dau atenție. Rezistă vreo 50 de pagini, așa. Cu ochelari. Altfel nu mai înțeleg nimic.”
Discutând cu Doru Preda, am aflat că locul lui ideal pentru citit este micro-sera de pe balcon, „un nor alb pigmentat cu nuanțele delicate ale florilor.” El citește atunci când „timpul avut la dispoziție se suprapune peste o anumită liniște mentală, condiționată mai degrabă de dorința de a intra în poveste, decât de vreo stare de moment.”
Raluca Nagy a descoperit recent magia cititului dimineața și atunci când îi sosesc mai multe cărți noi se simte ca un copil într-o cofetărie (empatizăm atâââât de mult cu lucrul acesta). Locul ei preferat de citit? Într-un hamac, la umbra unui copac, alături de o carte bună care devine prioritatea numărul unu a zilei.
Dragostea lui Marian Coman pentru lectură pornește din copilărie „Îmi amintesc că, în copilărie, obișnuiam să îmi iau cărțile cu mine în vârful unui vișin din curtea bunicilor. Era ceva liniștitor și generator de fericire în desișul ăla, înconjurat de frunze verzi și de globuri mici și roșii. Și uneori mi se întâmplă ca, atunci când citesc o carte bună, să am impresia că sunt din nou acolo, în vișinul din curtea bunicilor. E miracolul pe care îl poate face literatura, de a suspenda realitatea și de a te transporta în cea mai bună dintre lumi.” Pentru Marian, #PlăcereaLecturii chiar se simte și se trăiește ORIUNDE, ORICÂND, ORICUM. „Adevărul este că nu am un loc preferat pentru a citi. În ultimul timp, silit de împrejurări, citesc la birou, în fața monitorului. Altfel, cu o carte în mână, mă refugiez pe canapea, fotoliu sau în pat, când, înainte de culcare, mai trag de limpezimea creierului să mai reziste încă un capitol.”
