Karen Armstrong – Istoria lui Dumnezeu
traducere de Dana Ionescu
165 X 245 legată (hardcover), 512 pp.
Tweet„Această carte nu va fi o istorie a realităţii inefabile a lui Dumnezeu Însuşi, care este dincolo de timp şi de schimbare, ci o istorie a modului în care oamenii L-au perceput de-a lungul timpului, de la Avraam până în zilele noastre. Ideea lor despre El are o istorie, căci a fost întotdeauna ceva uşor diferit pentru fiecare grup de oameni care au folosit-o în diverse epoci. Felul în care o anumită generaţie şi-L reprezintă pe Dumnezeu poate să nu aibă nici un sens pentru alta. E un adevăr că propoziţia „Cred în Dumnezeu” nu are un sens obiectiv în sine, ci, ca orice altă afirmaţie, are sens doar într-un anumit context, când e făcută de o anumită comunitate. […]
Dacă analizăm cele trei religii, ne va fi clar că nu există o perspectivă obiectivă asupra lui „Dumnezeu”, iar fiecare generaţie îşi creează propria ei reprezentare. Acest lucru e valabil şi pentru ateism. Propoziţia „Nu cred în Dumnezeu” a avut sensuri uşor diferite de la o epocă la alta. Cei consideraţi ateişti de-a lungul anilor au negat mereu o anumită concepţie despre divinitate. Oare „Dumnezeul” pe care îl resping ateii de azi este acelaşi cu Dumnezeul patriarhilor, al profeţilor, al filozofilor, al misticilor sau al deiştilor din secolul al XVIII-lea? Toate aceste divinităţi au fost venerate ca fiind Dumnezeul din Biblie şi din Coran de către evrei, creştini şi musulmani, în anumite momente din istoria lor. Însă vom vedea că diferă foarte mult una de cealaltă.”
@ Vlad-Cred ca s-au strecurat din greseala doua erori la coperta, ‘dininitatii=divinitatii si crestimism=crestinism’.no offence!
Asa e, merci de semnalare; iar am pus din graba o versiune anterioara necorectata. Modific acum!
Partea funny e ca si dupa ce mi-ai atras atentia tot nu vedeam greselile, eu tot corect citeam 🙂
Cum era dictonul: “noi muncim, nu gandim!”
Cred ca fenomenul are legatura mai degraba cu afirmatia aia (neverificata, dar cu iz de adevar) care circula la un moment dat:
http://www.boingboing.net/2003/09/14/scrambled-words-are-.html
🙂
In alta ordine de idei, coperta arata si mai bine pe negru decat aia originala, pe alb
@Catalin: nu e doar o gluma, e o teorie psihologica foarte bine pusa la punct. Cand eram la inceputul liceului am citit, ca tot adolescentul, “Romanul adolescentului miop” (pe vremea aia nu aveam ochelari). Si cum sa-mi reduc programul de somn ca Eliade era exclus (intotdeauna mi-a placut teribil sa dorm, 12 ore de somn e pentru mine numa’ bine), nu ramanea decat sa invat sa citesc pe orizontala (ca Iorga!). Si am luat frumos o carte de psihologia lecturii (cu tot cu exercitii de dezvoltare a vederii periferice si alte minuni).
E cat se poate de sigur ca noi citim atat de repede pentru ca citim selectiv: intai citim inceputul cuvantului, anticipam, apoi citim finalul pentru a ne confirma asteptarea. Doar la inceputul Evului Mediu se citea litera cu litera (pe atunci lectura, chiar daca solitara, se facea cu voce tare).
(Iar eu bine-nteles ca nu am invatat sa citesc pe orizontala, ba dimpotriva, I’m quite slow… 🙂 )
@Vlad: Ai spus la inceputul seriei de concursuri ca “vor fi cel putin 5 (da, CINCI) titluri de SF&F […] poate chiar inca una, o surpriza mare, mare de tot.”
Pana acum in Nautilus sunt: “Peter F. Hamilton – Disfunctia realitatii”, “Robin Hobb – Ucenicul asasinului” si “John Joseph Adams – Tărâmurile pustiite”.
Urmeaza alte 2 (sau 3) surprize in Nautilus?
La inceputurile concursurilor era vorba despre o promisiune de cinci titluri in Nautilus,trei au fost onorate mai sunt doua???
Care sunt ? sau sunt asii din mineca? M-as bucura cu un raspuns prompt!
@Voicunike & md: am spus SF&F, ati uitat sa puneti la socoteala “Sfidarea”, volumul doi din Jocurile Foamei, si “Blaze”.