Cartea “vN” a autoarei Madeline Ashby  este un alt roman cu roboţi care va fi, fără indoială, comparat cu bine-cunoscuta carte “Visează androizii oi electrice?” a lui Philip K. Dick. Totuşi, cele două romane nu se  aseamănă.

O posibilă referire a romanului lui Dick în “vN” este atunci când eroina merge într-un local denumit “Oaia electrică”. “vN” e mult mai straniu şi mai macabru decât “Visează androizii oi electrice?”, iar acest lucru poate fi sau nu un defect, în funcţie de cititor. În romanul autoarei Asbhy, vedem lumea prin ochii unei femei artificiale care devine cel mai periculos robot din lume. Dacă sunteţi curioşi şi nu vă deranjează un mic spoiler, iată cum se derulează  o scenă din carte: eroina robot îşi mănâncă bunica, pe care o înghite întreagă, având capacitatea de a îşi întinde maxilarele într-un mod care cu siguranţă îţi pune imaginaţia la încercare. După ce întregul corp adult al bunicii este înghiţit, eroina foloseşte acid robotic pentru a o pre-digera. Mai apoi, aflăm de la personaj şi ce gust avea bunica mâncată.

Spre deosebire de “vN”, romanul publicat pentru prima dată în 1968 “Visează androizii oi electrice?” propune o altă abordare a temei roboţilor. Acţiunea se petrece într-un viitor post-apocaliptic, în care războaiele nucleare au dus la dispariţia majorităţii speciilor de pe pământ, fapt pentru care erau puţini cei care aveau un animal. În roman sunt două fire narative: cel principal, care îl urmăreşte pe Rick Deckard, un vânător de androizi, şi un alt fir narativ care urmăreşte destinul lui John Isidore, un om care ajută androizii refugiaţi.

Romanul “Visează androizii oi electrice?” va fi reeditat în această toamnă în seria de autor Philip K. Dick.