Optimismul lui Iain M. Banks din seria „Cultura”

Cultura
Iain M. Banks creează în seria Cultura un univers căruia este imposibil să îi rezişti. Apare fascinaţia de a-ţi imagina cum e să fii agent special, să lucrezi cu IA-uri extrem de inteligente care controlează Cultura, dar şi întrebările care tind să apară când o civilizaţie super-avansată atacă lumi mult mai primitive. Poveştile lui Banks sunt fascinante şi pline de suspans, dar au şi întrebări filozofice ascunse.

Articolul „A Few Notes on the Culture” a apărut pe 10 august 1994. La acel moment Banks publicase Spectrul lui Phlebas, Jucătorul total, Folosirea armelor şi nuvela The State of the Art. Eseul oferă o privire de ansamblu a fundaţiei filosofice a Culturii, un istoric al acesteia şi un studiu asupra biologiei şi sociologiei locuitorilor ei.

Cultura este o civilizaţie-grup formată din specii umanoide, din care elementele care trăiesc în spaţiu au format un fel de federaţie cu aproximativ 9000 de ani în urmă. Navele şi habitatele care au format alianţa iniţială aveau nevoie de ajutor reciproc pentru a susţine independenţa de structurile politice de putere, în principal faţă de statele şi corporaţiile mature din care au evoluat. 

Ce Banks descrie în articolul său este ceea ce mulţi consideră o utopie: o societate care a depăşit problema resurselor şi în care munca de jos a fost automatizată, oferind cetăţenilor timpul pentru a-şi găsi activităţi care le aduc împliniri personale – hedonism, explorări, studii sau artă. Cei care încalcă legea nu sunt pedepsiţi neapărat, ci relocaţi într-o poziţie în care pot provoca cele mai puţine probleme. Bolile au fost eradicate; durata de viaţă a ajuns la câteva secole; oamenii îşi pot schimba sexul oricând şi pot produce droguri recreative prin glande din corpul lor.

Pentru că viaţa în paradis nu e este locul unde apar conflictele interesante, romanele se concentrează pe locurile unde Cultura se interesectează cu restul universului: intervenţia asupra unui moment din istorie a unei societăţi pentru a schimba evoluţia cetăţenilor ei, o problemă externă cum este apariţia unei tehnologii care depăşeşte şi cunoştinţele Culturii sau un simplu studiu asupra unei planete. „A Few Notes on the Culture” ne arată ideile lui Banks despre cum ar putea exista o astfel de societate şi aici se observă optimismul său revoluţionar.

Genul space opera, aşa cum îl percep foarte mulţi, tinde să acopere anumite tipuri de poveşti: lupte mari între cei buni şi cei răi; aventuri spaţiale ale unor rebeli singuri în spaţiu, aflaţi deseori în conflict cu un guvern spaţial uriaş. Banks aduce o viziune nouă şi mai complexă. Există un curent puternic anti-autoritarianism. Spaţiul, spune Banks, este un loc inerent ostil şi determină nevoia de autosuficienţă pentru orice navă spaţială sau habitat., iar asta le face rezistente la orice fel de control din partea unui stat sau imperiu:

Pentru a supravieţui în spaţiu, navele/habitatele trebuie să fie auto-suficiente sau aproape; controlul statului (sau corporaţiei) asupra lor devine fragil dacă dorinţele locuitorilor sunt într-un conflict evident cu cerinţele conducerii. Pe o planetă, enclavele pot fi înconjurate, asediate, atacate; forţele superioare ale statului sau corporaţiei – numite de aici încolo hegemonii – tind să învingă. În spaţiu, o mişcare de separaţie este mult mai greu de controlat, mai ales dacă părţi semnificative din aceasta sunt bazate pe nave sau habitate mobile. Natura ostilă a vidului şi complexitatea tehnologică a mecanismelor de susţinere a vieţii vor face aceste sisteme vulnerabile în faţa unui atac direct, dar asta, evident, ar risca distrugerea totală a navei/habitatului, negând contribuţia economică viitoare oricărei entităţi care încearcă să capete controlul.

În multe cărţi, în special în genul post-apocaliptic, izolarea care cere auto-suficienţă rezultă în situaţii în care oamenii se organizează în ierarhii interne şi în final ajung să lupte unii împotriva altora. Pentru cititorii obişnuiţi cu aceşti tropi, viziunea lui Banks a unei mutualităţi socialiste poate fi şocantă.

Concomitent cu asta este argumentul că natura vieţii în spaţiu – acea vulnerabilitate menţionată anterior – ar însemna că, în timp ce navele şi habitatele pot deveni mai uşor independente unele de altele şi de hegemonia din care au apărut, echipajele sau locuitorii lor ar fi mereu conştiente de dependenţa dintre ele şi de tehnologia care le-a permis să trăiască în spaţiu. Teoria aici este că, proprietatea şi relaţii sociale în viaţa spaţială pe termen lung (generaţii) ar fi de un tip fundamental diferit comparat cu normele de pe o planetă; mutualitatea dependenţei într-un mediu inerent ostil ar necesita o coerenţă socială internă care ar contrasta cu neglijenţa externă care caracterizează relaţiile dintre nave/habitate. Pe scurt, socialism în interior, anarhie în exterior. Acest rezultat este, pe termen lung, independent de condiţiile iniţiale sociale şi economice care au dus la apariţia lui.

Dacă analizăm situaţia, nivelul mare de optimism care apare este uimitor. Banks îndrăzneşte să îşi imagineze o societate formată mai mult sau mai puţin din fiinţe umane conştiente capabile să lucreze spre un bine comun, cooperând şi susţinându-se reciproc, în loc să urce mai sus pe umerii celorlalţi. Un cinic ar putea spune că aşa ceva nu se poate întâmpla şi că nici Cultura nu este lipsită de probleme.

Banks punctează şi el defectele. În Folosirea armelor este evidenţiat modul în care Cultura apelează la forţe terţe pentru a rezolva treburile murdare. Dar este optimist să ne imaginăm posibilitatea că oamenii vor ajunge să se comporte într-un fel care nu este complet distructiv. Aşa cum spune şi Banks, Cultura a avut nevoie de mult timp pentru a ajunge la acel punct. Optimismul vine însă şi cu un avertisment: foarte probabil că nu avem la dispoziţie timpul necesar. Creând Cultura, cu un umor inteligent şi o abundenţă de idei, Banks şi-a imaginat cum ar arăta o lume mai bună.

Sursă: Tor

2 Commentarii

  1. George 24/02/2018 Reply
    • ADMIN 07/03/2018 Reply

Lasă un comentariu

Your email address will not be published.