Cărți și povești despre pierdere și vindecare

Julian Barnes spune că în cărți aflăm DE CE a făcut cineva un anumit lucru, pe când în viață știm doar că cineva a făcut acel lucru. În cărți, lucrurile îți sunt explicate. În viață, cel mai adesea nu. Deci nu e de mirare că unii preferă cărțile în locul vieții reale. 

Poveștile din cărți nu sunt doar despre personajele fictive, ele sunt (poate mai ales) despre noi. Despre emoțiile, sentimentele, problemele, bucuriile și fericirile noastre. Despre cum apar ele, cum ne raportăm la ele, cumle interiorizăm, uneori despre cum le supraviețuim.

Așa că vrem să vă recomandăm câteva povești inspiraționale despre speranță, vindecare și regăsirea fericirii.

Cele două vieți ale Lydiei Bird, de Josie Silver

Când iubirea vieții tale moare brusc, dar, în mod miraculos ți se oferă șansa să duci o viață paralelă în care el încă trăiește și nimic nu s-a schimbat, alegerea e una care definește felul în care accepți trauma și o vindeci. Dincolo de o poveste de dragoste, romanul lui Josie Silver este o punere în scenă a primei reacții la traumă – negarea, poate cea mai puternică frână în procesul vindecării. Ficțiunea nu oferă răspunsuri definitive, dar exercițiul de imaginație (ce-ar fi dacă?) trece cititorii prin etapele următoare, necesare vindecării: acceptarea, înțelegerea pierderii definitive, pacea regăsită în noua viață și disponibilitatea de a iubi din nou.

Sentimentul unui sfârșit, de Julian Barnes

Puțini scriitori au scris mai mult și mai nuanțat decât Barnes despre pierderea persoanei iubite. Puțini au reușit, ca el, să dezvolte în scris și felurile în care pierderea rămâne o parte din viața celui rămas în urmă, dar care nu se termină, care continuă să înflorească în moduri nebănuite de la început. El spune că, cu cât trăim mai multe, cu atât ne vom teme mai puțin și că, dintre toate, claritatea și curajul de a înfrunta trauma e cea mai benefică, de fapt, chiar dacă cea mai dificilă. Sentimentul unui sfârșit e un exercițiu terapeutic important, despre memorie, despre timp, despre puterea amintirii, dar și despre asumarea prezentului schimbat.

Biblioteca de la miezul nopții, de Matt Haig

Matt Haig este un scriitor preocupat profund de resorturile depresiei și, în cărțile lui de eseistică sau ficțiune, abordează frontal subiectul și împărtășește modurile prin care viața poate și trebuie să continue oricât de dureroasă ar fi uneori. În Biblioteca de la miezul nopții ne invită la un exercițiu de imaginație despre ce am alege dacă am putea vedea cum ar fi fost viețile noastre dacă am fi luat cu totul alte decizii în anumite momente. Eterna Ce-ar fi fost dacă? care apasă greu asupra tuturor, care duce la frustrări și regrete. Dar orice exercițiu de acest tip trebuie să fie unul pe drumul vindecării și acceptării de sine.

Cu ultima suflare, de Paul Kalanithi

Paul Kalanithi era în apogeul carierei de medic, avea o viață de familie fericită, când a aflat că se luptă cu o boală terminală. Cartea asta reprezintă memoriile lui din acea perioadă și demonstrează o imensă tărie de caracter să înfrunți moartea bucurându-te până în ultima secundă de tot ce are viața de oferit. O lecție de viață importantă despre cum trebuie să prețuim ce avem în orice moment.

Peste cinci ani, de Rebecca Serle

O poveste despre prietenia greu încercată de un diagnostic nemilos care pune două prietene față în față cu timpul limitat împreună și cu modurile prin care ambele se pot împăca una cu alta, dar și cu suferința pierderii iminente. O poveste despre importanța sprijinului celor dragi și despre cum să te vindeci după ce aceștia nu mai sunt.

Te-am iubit deja în visul meu, de Holly Miller

Dragostea e cea mai imprevizibilă emoție dintre toate, dar Holly Miller face un exercițiu de imaginație și mai complex, despre cum ne-am putea trăi viața dacă am ști cum și când se termină. Despre anxietatea de a ști viitorul celui drag și al relației de iubire, dar și despre cum numai trăind fiecare clipă putem profita la cea mai mare intensitate de fiecare clipă. 

Dacă încerci să fii ceva ce nu ești, vei eșua mereu. Încearcă să fii tu însuți. Încearcă să arăți și să te porți ca tine. Ca să fii cea mai autentică versiune a ta. Îmbrățișează cine ești. Iubește-te. Muncește pentru asta. Numai trăind cu adevărat putem învăța. 

Lasă un comentariu

Your email address will not be published.