Bună tuturor şi La Mulţi Ani!

Ce vă doresc sună cam aşa:

1. sănătate nezdruncinata;
2. putere de muncă, de unde rezultă
3. să îndepliniţi tot ce v-aţi propus
4. şi încă ceva în plus (viaţa nu are nici un haz fără surprize 😉 )
5. şi multă fericire!

Acestea fiind spuse, vroiam să amintesc o ştire deja (foarte) veche (Silviu a anunţat-o demult pe Twitter, noua lui jucărie preferată ): ) plecând de la care să spun o poveste. Îmi pare rău că scriu aşa târziu, umblu cu postul ăsta în minte de la începutul anului, dar a debutat în forţă! Şi sper că o să se vadă în lunile care vin…

Vestea bună: Cătălin Tolontan are o tradiţie foarte frumoasă pe blogul lui. Se numeşte O carte de Crăciun. Anul acesta a fost abia a doua ediţie, dar îi urăm cât mai multe! Pe scurt, în fiecare an el selectează o carte, pe care o face cadou tuturor celor care şi-o doresc. Minunat, nu?

Şi mai mult mi-a plăcut faptul că anul acesta cartea selectată a fost În clasă. Despre ea am mai vorbit pe blog şi ştiţi cât îmi e de dragă.

Legat de cartea de Crăciun, anul acesta (care a trecut) am hotărât împreună cu A. să nu ne mai facem cadou cărţi. Inutil de menţionat că avem atât de multe acasă încât trebuie să cumpărăm (iar!) încă un corp de bibliotecă. (Dar nu sunt niciodată destule, nu-i aşa? 🙂 ) Aşa că am convenit amândoi să nu mai insinuăm nici o carte sub brad. Dădeam din cap încercând să mimez energia, în timp ce înăuntrul meu se declanşaseră toate alarmele posibile. Singurul cadou la care mă pricepeam fusese interzis! (E cel mai frumos lucru să cumper cadouri femeii iubite, dar e groaznic de greu!!)

Fast forward până în ziua de Crăciun. Cadouri sub brad, familie, bucurie etc. Şi în timp ce desfăceam ambalajele, speram ca măcar vreun alt membru al familiei să se fi gândit să ascundă o carte în hârtia frumos colorată. (Doar că ei nu îmi mai fac cadou cărţi pentru că am deja prea multe şi nu au cum să ştie ce am şi ce nu…) Eram dezamăgit 🙁

Minţisem: vroiam cadou o carte, fie ea cât de modestă. Mă îndrept cu paşi repezi spre haina din cuier, hotărât să ies în căutarea unei librării. Dar ce librărie să fie deschisă în ziua de Crăciun, într-un oraş mic de provincie… M-am resemnat şi îmi părea rău că nu-i scrisesem lui Tolo 🙂 .

De atunci m-am jurat că nici un Crăciun de acum înainte nu va fi lipsit de “cartea de Crăciun”.

Voi ce carte aţi primit cadou?

(leapşa pentru prietenii noştri, se molipseşte cine vrea 😉 )