Cartea şi filmul revin: In clasa

In clasa

În ziarul Adevărul din 9 decembrie 2008 puteţi citi un articol despre lansarea cărţii şi a filmului În Clasă, desfăşurată cu ocazia Festivalului Filmului Francez în prezenţa regizorului Laurent Cantet, invitat special al evenimentului.

Invitată din partea editurii să vorbească despre carte a fost criticul de film Giulia Dobre. Iată însemnările ei pe marginea filmului şi a cărţii:

Francois Bégaudeau a publicat 6 cărţi între 2003 şi 2006, dintre care în 2005 „Entre les murs”, volum recompensat cu premiul France Cultures-Télérama. În 2008 a semnat un amuzant şi infam „Antimanual de Literatură” şi o carte despre Florence Aubenas, „Une Chic Fille”.

Născut în 1971 şi băiat frumos, a fost mai întâi profesor de Franceză la liceu şi apoi a devenit scriitor cu normă întreagă. A scris şi cronică de film la „Positif” şi în alte reviste de specialitate ani de zile, iar acum este cronicar literar la Canal+ şi în presa scrisă.

În clasă e o carte bizară… Cu un stil SIMPLU, despre viaţa zilnică a unui profesor de Franceză într-un liceu de la marginea Parisului. Mulţi profesori se pot identifica cu personajul, dar nu este o carte dedicată exclusiv acestora.

Se simte EXPERIENŢA TRĂITĂ, cuvintele sunt juste, reale în comunicarea fie între profesori, fie între profesorul de franceză şi elevii săi. O carte despre nervii si stresul de profesor, dar şi despre SINGURĂTATEA lui, despre violenţa raporturilor cu elevii, si despre greşelile pe care le face.

François e un personaj care are uneori violenţe verbale, ori reaminteşte elevilor raportul de forţe care există între ei; şi care alteori plusează la nivel afectiv pentru a cuceri.

O carte care nu răspunde la întrebarea: cum să te comporţi cu aceşti elevi? Ce sens are şcoala? Ce strategie de predare funcţionează cel mai bine? Autorul nici măcar nu-şi pune aceste întrebări; dezbaterea se rezumă la o constatare contabilă.

Limbajul este unul dintre marile merite ale cărţii, şi ale traducătoarei. Se simte plăcerea utilizării unei limbi metisate, de o libertate fantastică; o limbă care creează o lume, ne transportă, cu un umor pe „lamă de cuţit”, de unde rezultă o ambivalenţă a cititorului, o mirare continua. Un UMOR care permite reflexia şi distanţarea.

O carte care ne poartă de la momente de tandreţe la furie, o carte cu care putem dialoga, deci: putem face literatură.

Filmul: performanţa de a face viabilă o poveste într-un spaţiu închis, dat;  imagini epurate la maximum, eficiente: o mare performanţă. Memorabil ramâne şi jocul natural al adolescenţilor.

De remarcat fineţea analizei personajului principal, François Marin: fragil şi sigur pe el, cu o anume detaşare, cultivând o postură generoasă, dar incapabil să prevadă consecinţele. Un portret simplu şi emotionant, o traiectorie care se soldează cu un eşec, camuflat artificial printr-un happy end în maniera teatrului clasic.

Giulia Dobre

******

Resurse:

1 Comentariu

Lasă un comentariu

Your email address will not be published.