Sau, mai bine spus, clipe de delectare purtând semnătura inegalabilei Rodica Ojog-Braşoveanu.

Azi noapte m-am visat escroc de succes. Mă numeam Melania, aveam ceva peste 60 de ani şi eram o hoaţă fără să fur, o escroacă fără să înşel. Iar Maiorul Cristescu avea „norocul” de a ancheta cazurile în care eram implicată. Şi cum visele noastre nu sunt altceva decât un produs al subconştientului nostru care procesează gânduri şi emoţii, mi-am dat seama că de vină sunt romanele pe care le citesc. Pasiunea mea sunt romanele poliţiste. A, şi serialele realizate după romane poliţiste. Pe postul 1 îl urmăresc pe Hercule Poirot, celebrul detectiv belgian protagonist în cele peste 30 de romane şi 50 de povestiri ale scriitoarei Agatha Christie, pe postul 2 nu pot rata serialul care o are protagonistă pe J.B. Fletcher, o celebră scriitoare de romane poliţiste. Deci uşor se poate deduce că dintre romancierii români, Rodica Ojog-Braşoveanu este pe primul loc.

„Agatha Christie de România”, cum a fost supranumită Rodica Ojog-Braşoveanu (n. 28 august 1939, Bucureşti, d. 2 septembrie 2002), a fost o scriitoare de romane poliţiste. Rodica Ojog-Braşoveanu s-a născut ca fiică a Anei Ojog, profesoară, şi a lui Victor Ojog, avocat şi deputat liberal în perioada precomunistă. Rodica a urmat primele clase la şcoala „Maison des Français”, apoi Liceul „Domniţa Ileana” (azi „Mihai Eminescu”) (1948-1955) şi la absolvire se înscrie la Facultatea de Drept a Universităţii din Bucureşti, dar în 1956 este exmatriculată şi arestată sub acuzaţia de solidarizare cu susţinătorii revoltei populare anticomuniste din Budapesta. În 1962 este reabilitată după un an petrecut ca muncitoare la fabrica de medicamente „Galenica”, intră din nou, la Iaşi, la Facultatea de Ştiinţe Juridice, pe care o va absolvi în 1967 la Universitatea din Bucureşti.

În 1969, a debutat cu un scenariu la televiziune (Crima din Cişmigiu), iar primul roman poliţist, Moartea semnează indescifrabil, l-a scris la insistenţa soţului ei, actorul Cosma Braşoveanu, şi l-a publicat în 1971 la editura „Albatros”, colecţia „Aventura”. În urma succesului publicistic a renunţat la avocatură, după şapte ani de practică, şi s-a dedicat scrisului. Până în 1999, după propriile declaraţii, a publicat 35 de romane, în majoritate poliţiste, dar şi câteva istorice şi unul ştiinţifico-fantastic.

Autor: Patricia Lidia

Citeşte continuarea pe hyperliteratura.ro