Dragi cititori din România,

Sunt foarte mândră că una dintre cărțile mele este tradusă, pentru prima dată, în limba română, oferindu-ne astfel posibilitatea de a ne întâlni prin intermediul cuvintelor și al unei povești.

În acest roman, am scris povestea a trei destine care se intersectează la Heim Hochland, prima maternitate nazistă, cea care a fost, de altfel, maternitatea model a programului Lebensborn. Am evocat astfel ceea ce s-a întâmplat atunci când cel de-Al Treilea Reich, prin Heinrich Himmler, a instituit o politică de natalitate cu scopul de a purifica sângele german și de a crește comunitatea SS. Astfel de maternități s-au înmulțit în întreaga Europă, iar atunci când nașterile s-au dovedit a fi prea puține, regimul nazist a început să răpească copii din țările aflate sub dominație, pentru a-i germaniza. Cei mai mici dintre aceștia erau uneori trimiși în aceleași maternități, care serveau deopotrivă drept creșe. În lumina îngrijirii de care aveau parte bebelușii „de sânge pur”, soarta celor născuți cu o deficiență pare cu atât mai crudă: lor le era rezervată „moartea milostivă”, conform expresiei folosite de naziști.

Copiii sunt întotdeauna primele victime ale războaielor și ale regimurilor totalitare, indiferent de forma pe care acestea o îmbracă. În alte vremuri, copiii din România au suferit mai mult decât alții și nu am nicio îndoială că unele dintre scenele și situațiile descrise vă vor atinge în mod deosebit. Istoria are tendința de a se repeta, iar ceea ce s-a petrecut în maternitățile naziste răsună ca un ecou al diverselor episoade din istorie, toate demonstrând că atunci când statul ajunge să controleze copilăria, aceasta este inevitabil zdrobită. Ecouri în trecut, în prezent. Îmi place să cred că, prin cunoașterea istoriei noastre, chiar și prin intermediul romanelor, am putea contribui la evitarea altor ecouri, în viitor.

Caroline De Mulder