Aşteptarea a luat sfârşit, primul episod din sezonul şase al seriei Urzeala Tronurilor a ajuns în sfârşit pe micul ecran. Cu mize enorme, cu multe întrebări nerăspunse şi personaje aflate în mijlocul unor transformări radicale, acest sezon este printre cele mai anticipate.

Unul dintre motive este acela că toate liniile narative au ajuns pe terra incognita. Nu a fost publicat încă, mult aşteptatul volum The Winds of Winter, deşi George R. R. Martin era determinat să lanseze volumul în 2016, înainte de continuarea seriei televizate. Pentru mine, cititor avid al sagăi Cântec de gheaţă şi foc, seria televizată a fost în mare parte previzibilă. Până acum.

Nu vă pot descrie bucuria de a putea urmări continuarea fără să am habar ce urmează.

Primul episod a fost excelent. Dacă misiunea sa principală a fost aceea de a ne readuce în miticul Westeros, de a ne reintroduce în atmosfera apăsătoare, a reuşit pe deplin. Scenariul lui Jeremy Podeswa uimeşte prin echilibru, printr-o structură perfect adaptată formatului şi importanţei acestui episod crucial. Este realmente uimitoare cantitatea de conţinut livrată, precum şi metoda fidelă universului şi coerentă cu finalul sezonului anterior, prin care Podeswa continuă intriga, fără să rateze nici o secundă de ecran. Aflăm ce se întâmplă la Zid, revedem chipul îngheţat al lui Jon Snow, ne reîntâlnim cu superbul, loialul Ghost, cu Ser Davos şi cu preoteasa roşie Melisandre. În Winterfell aflăm dacă vânătorii lui Ramsay reuşesc să o recaptureze pe Sansa Stark, ajutată în fuga ei de Theon. Brienne şi Pod deţin una dintre cele mai reuşite scene ale episodului.

Pe Jaime şi Cersei Lannister îi regăsim la Debarcaderul Regelui, unde deplâng moartea Myrcellei. Lupta pentru putere atinge un punct culminant în Dorne, unde şerpoaicele lui Oberyn Martell răzbună moartea adoratului lor tată. În timp ce Varys şi Tyrion discută despre dispariţia reginei, Daario Naharis şi Jorah Mormont o caută pe Daenerys Targarien, capturată de khalasarul lui Khal Moro. Arya, orbită în cursul ritualului de pregătire al Casei în negru şi alb, cerşeşte pe străzile din Braavos. Ca orice episod al seriei, şi acesta rezervă un moment şocant, când aflăm adevăratul chip al lui Melisandre, preoteasa lui R’hllor, dezgolită de haine şi de flacăra colierului.

David Benioff şi D. B. Weiss rămân la cârma regiei, decizie deloc surprinzătoare considerând succesul răsunător pe care l-au înregistrat până acum. Identitatea artistică a experienţei audio-vizuale rămâne omogenă, bine fundamentată. Acelaşi stil visceral, de fantasy medieval pseudorealist sângeros, pe care Martin l-a construit cu iscusinţă în scrierile sale, este transpus pe ecran, susţinut de performanţa actoricească expresivă a distribuţiei.

Pentru mine primul episod este pur şi simplu fără cusur deoarece îşi atinge toate ţintele. Era deja evident că cifrele de audienţă vor fi enorme, însă succesul lui setează aşteptări mari pentru restul sezonului. Desigur nu toate episoadele sunt scrise de acelaşi scenarist şi nu de puţine ori diferenţele sunt evidente. Jeremy Podeswa, al cărui talent este recunoscut, a fost alegerea ideală pentru reîntoarcerea în universul Cântecului de gheaţă şi foc.

Articol realizat de Flavius Policala, F must see