Weekendul acesta sărbătorim artele spectacolului pe nemira.ro cu o promoţie dedicată. Teatru, dans, musical şi film, toate îşi găsesc un loc în colecţia Yorick. Cărţile vă poartă prin istoria artelor spectacolului, din trecut şi până în prezent şi vă oferă ocazia să aflaţi mai multe despre acestea din experienţele unor artişti pasionaţi, români sau străini.

În continuare, vă oferim câteva recomandări din colecţia Yorick.

Răzvan Mazilu. De la dans la musical, de Sanda Vişan

Volumul reprezintă o ”fotografie” dinamică a artistului Răzvan Mazilu, dansator, coregraf, regizor. Nu este nici un bilanț de carieră, nici o monografie sau lucrare academică, ci o perspectivă caleidoscopică, construită din observațiile și retrospectivele Sandei Vișan, din dialogurile vii cu Răzvan Mazilu, din fragmente de cronici și interviuri, fotografii din spectacole, dar și din mărturiile altor artiști și personalități culturale, precum: Maia Morgenstern, Marina Constantinescu, Rodica Mandache, Dragoș Galgoțiu și mulți alții.

”Un artist se poate întâlni (sau nu) cu rolul vieții sale, ori cu regizorul special, care să îi reveleze valențele unui personaj, sau își poate întâlni partenerul de scenă ideal – și știm cu toții cât de importante sunt aceste întâlniri, providențiale chiar. Aș spune că pe un plan la fel de important stă întâlnirea cu un cronicar. Cel care știe să vadă prezentul tău ca artist și să îl înscrie cu inteligență într-o traiectorie firească, relaționând momente ale carierei de până acum. Eu am avut șansa întâlnirii cu un asemenea cronicar-om de cultură. Prin intuiție și talent  au fost fixate în „memoria” hârtiei, spectacole, aflate, prin natura lor, sub semnul efemerului: cele pe care le-am regizat, cele în care am dansat. Îmi doresc ca publicul meu să fie și cititor al acestei cărți, totodată mi-ar plăcea să devină spectatori și cei care mă vor cunoaște prin intermediul acestor pagini.” – Răzvan Mazilu

Repetiţiile: teatrul reînnoit în secolul regiei, de George Banu

Toți marii reformatori din acest „secol al regiei“ care a fost secolul XX o confirmă: reînnoirea teatrului depinde de transformarea și regândirea repetițiilor. Nu se impune un unic mod de a repeta și fiecare figură emblematică a scenei își inventează modul său propriu de a repeta. De aceea noi propunem aici o succesiune de practici care confirmă convingerea că a pune în scenă înseamnă a te confrunta cu experiența deloc imuabilă și stereotipată a repetițiilor. Ele sunt continuu reinventate în funcție de o epocă, o estetică și o personalitate. Aici le putem urmări metamorfozele de la Stanislavski și Meyerhold la Kantor și Strehler, la Mnouchkine și Brook, de la Robert Wilson și Andrei Șerban la Grüber, Zholdak, Purcărete, Măniuțiu, Tompa… O constantă se impune, și ea vine din Visul… lui Shakespeare: „Repetă azi ca să joci mâine“! N-a existat niciodată teatru fără repetiții! Ele sunt exercițiul ireductibil al scenei și în secolul regiei ele stau la originea „teatrului reînnoit“.

Commedia dell’arte, de David Esrig

Formă teatrală, dar și politică și socială, commedia dell’ arte rămâne un fenomen irepetabil în istoria artei. Cu tot cu lumea lui pestriță, cu tot cu libertățile și rigorile lui, spectacolul acesta nu a dispărut niciodată. Dincolo de prejudecăți, dincolo de frivolități, el continuă cu alte măști, în alte timpuri și în alte locuri. În lucrarea inegalabilă scrisă de regizorul David Esrig, bestseller în Germania, povestea ei fascinează pe măsură ce se scrie, atentă la tot ce se află pe scena de un fel sau altul și în jurul ei. Istorie și poveste, știință și artă, commedia dell’ arte se arată într-o carte indispensabilă.

„Amestecul permanent de negoț cotidian, proclamații politice, arderi pe rug, procesiuni bisericești și carnavalești, de spectacole oferite de scamatori sau de comedianți făcea din piață un creuzet în care se contopeau realități brutale și reprezentarea lor simbolică și-i conferea Commediei… o ancorare atât de solidă în omenesc și în real, încât, împreună cu publicul ei simplu, necioplit, reușea să facă saltul uluitor până la cea mai înaltă măiestrie.“ – David Esrig

Teatrul la persoana I, de Octavian Saiu

„Trei întâlniri cu teatrul și tehnologia lumii de azi, într-un amestec ce oglindește umanitatea unei noi epoci. Trei opere în care persoana I transformă gestul de a juca în aventura autodescoperirii, iar actul de a privi și asculta, într-o călătorie spre necunoscut. Trei creatori cu totul diferiți. Fiecare dintre universurile lor avansează o aceeași definiție a raportului cu ființa spectatorului inclus în discursul asumat al artistului–personaj–autor care îi privește în ochi. Sedus de vizualitate, fermecat de arta sunetului sau pedepsit prin blestemul privirii, spectatorul rămâne ființa cea mai importantă în creațiile lui Robert Lepage, Simon McBurney și Pippo Delbono. Teatrul lor e teatrul nostru. Teatrul fiecăruia dintre noi, conjugat mereu la persoana I.“ – Octavian Saiu

Viaţa mea, de Charles Chaplin

In acest volum, cititorul va descoperi o poveste nu doar cu lumini, ci şi cu multe umbre: de la copilăria petrecută într-o sărăcie lucie, la preţul celebrităţii. Document inestimabil al unui destin personal şi al istoriei artelor, cartea lui Chaplin, geniu al cinematografiei, este totodată cartea unei epoci strălucit evocate.

O lectură obligatorie pentru orice student în arta cinematografică, pentru cinefili, dar şi pentru cei care vor să afle mai multe despre viaţa celui care ne-a făcut să râdem de atâtea ori prin filmele sale.