Să ne imaginăm că ne aflăm într-o poveste, Cenusăreasa, să spunem. Cum este reprezentată iubirea aici? Păi prinţul se îndrăgosteşte de domniţa harnică, pură şi frumoasă în detrimentul surorilor ei mai mari, care nu sunt nici cuminţi, nici modeste, nici cumpătate. Conform Paulei Izquierdo, însă, povestea Cenusăresei este greşită, demodată sau limitativă. De aceea în Dependente de sex sau amante scriitoarea aduce în prim-plan 20 de femei celebre care nu au posedat calităţile Cenuşăresei. Din contră, acestea au practicat libertatea sexuală şi excesele de tot felul, indiferent de consecinţe.

Unul dintre cele mai interesante destine mi s-a părut cel al lui Simone de Beauvoir, celebra iniţiatoare a curentului feminist. Ştiam că Simone şi Jean-Paul Sartre au fost un cuplu, dar nici nu bănuiam că au trăit împreună 51 de ani fără a se căsători. De altfel, in ciuda faptului că cei doi şi-au desfăşurat aventura în secolul trecut, amănuntele relaţiei lor intră în contradicţie chiar şi cu morala unui tânăr din zilele noastre. De exemplu, în cadrul relaţiei lor ambii au avut legături şi cu alte persoane, precum şi obiceiul de a-şi împărţi amantele.

„Uniunea lor mai avea şi alte premise: înainte de toate, nici vorbă de căsătorie sau copii, pentru că aceştia sunt prea acaparatori, fiecare să trăiască pe cont propriu, să aibă diferite aventuri sentimentale şi sexuale. Singura promisiune pe care şi-o făcuseră era să îşi mărturisească orice şi să nu se mintă niciodată.”

În cazul lui Anais Nin se pare că prinţul (adică Henry Miller) a fost atras de prinţesa căsătorită care manifesta tendinţe lesbine cu nimeni alta decât soţia prinţului. Astfel, Anais Nin intră într-un triunghi amoros cu familia Miller şi îl neglijează pe soţul ei care este nevoit să îi accepte excesele.

„Se iubeau toţi trei, simţeau gelozie şi admiraţie unul faţă de celălalt, dar în cea mai mare parte a timpului a fost o legătură fructuoasă şi productivă.”

La toate acestea aş mai adăuga şi faptul că Anais Nin a avut şi o relaţie incestuoasă cu propriul tată pe care nu se sfieşte să o descrie cu detalii în una dintre cărţile sale.

Ceea ce mi-a plăcut cel mai mult în Dependente de sex sau amante este că Paula Izquierdo face prezentări succinte ale vieţii protagonistelor ei fără a le judeca şi fără a le condamna. De altfel, aceste femei şi-au înţeles viaţa şi sexualitatea într-o formă mult diferită de cea care ne este prezentată în Cenusăreasa sau în romanele clasice în care femeia întruchipează aproape întotdeauna cam aceleaşi calităţi şi valori.

Printre cele prezente în Dependente de sex sau amante mi-au mai plăcut Edith Piaf şi Virginia Wolf care par să fi înţeles iubirea şi erotismul mult mai profund decât mulţi dintre noi, in timp ce Elisabeta I a Marii Britanii, Elisabeta Bathory sau Janis Joplin m-au înspăimântat deoarece au ajuns din cauza iubirii să acţioneze extrem de iraţional (au ucis ori s-au sinucis).

Toate femeile din cartea Paulei Izquierdo mi-au lăsat impresia că erau posesoarele unei libertăţi speciale care le-a determinat să nu se limiteze la relaţiile clasice de iubire.