Să trăiţi, să-nfloriţi, domnule Serge Hefez, vă declar sincer admiraţia mea veşnică pentru că m-aţi ajutat să înţeleg mai bine bărbaţii care mă înconjoară. Plus că citind În inima bărbaţilor am reuşit să identific motivele din cauza cărora au eşuat o bună parte dintre relaţiile mele amoroase.

Suntem cu toţii de acord că bărbaţii şi femeile simt, iubesc şi înţeleg lumea în mod diferit? Dacă nu, atunci vă sfătuiesc să reflectaţi la ceea ce a observat Serge Hefez în diverse maternităţi. Se pare că în sălile în care sunt incubatoare cu mai mulţi sugari, în momentul în care unul dintre bebeluşi începe să plângă, fetiţele-bebeluşi vor întoarce capul spre el, în timp ce majoritatea băieţeilor-bebeluşi nu vor avea absolut nicio reacţie. Aceasta înseamnă că băieţeii „nu percep plânsetul în acelaşi fel ca bebeluşii de sex feminin, iar această percepţie diferită atrage după ea o reacţie diferită.” Şi de la aceste atitudini diferite să vedeţi complicaţii în cadrul cuplurilor pe care, însă, vă las să le citiţi singurei.

Primul lucru care m-a şocat: mediul înconjurător şi părinţii, în special, sunt cei care determină identitatea sexuală a unui nou-născut. Încă de la Freud se ştie că indivizii au tendinţa de a fie bisexuali din punct de vedere psihic, adică au caracteristici psihice atât feminine, cât şi masculine. Se pare că aşa vrea mama natură, dar şi societea în care suntem crescuţi. Şi principala problemă a lui  Serge Hefez este exact aceasta: care sunt caracteristicile tipic feminine şi care sunt cele tipic masculine? Adică cele autentice, cele care nu au fost impuse de nimeni şi nimic din afara individului. Grea întrebare. Totuşi,  În inima bărbaţilor aduce un pic de lumină în această zonă.

Se pare că în societatea modernă bărbatul a început să îşi dezvolte din ce în ce mai mult partea sa feminină pe care o are încă de la naştere, conform specialiştilor. Pînă acum nu a avut ocazia să o exprime foarte explicit din cauză că această parte a sa a fost înhibată şi chiar eliminată de diferiţi factori, care sunt minuţios analizaţi de către Hefez.

Acest lucru are foarte multe consecinţe asupra cuplurilor dintre care aş nominaliza două, una pozitivă şi una negativă. Vestea bună este, deci, că bărbaţii zilelor noastre sunt mult mai empatici cu femeile deoarece au început şi ei să îşi manifeste necondiţionat afecţiunea, sensibilitatea şi chiar slăbiciunile astfel că răspund extrem de bine dorinţei femeii de contopire în iubire. Veste proastă este că familia se zguduie din temelii din cauză că rolul clasic al bărbatului în care acesta se impune, face regulile şi este cel care conducea familia, nu mai este asumat de nimeni.

Printre multe alte lucruri curioase despre gen şi sex, veţi mai găsi şi câteva analize foarte interesante asupra homosexualilor sau transexualilor care sunt sigură că îi ajută şi pe ei şi pe ceilalţi să înţeleagă mai bine procesele prin care devenim diferiţi unii de ceilalţi.

Mi-a plăcut că În inima bărbaţilor este scrisă simplu, pe înţelesul unui cititor obişnuit, nefamiliarizat cu limbajul tipic psihanalizei sau psihologiei. Cu toate acestea cartea este foarte complexa şi urmăreşte evoluţia bărbaţilor încă de la naşterea lor. Şi cel mai mult mi-a plăcut că eseul lui Hefez constituie o sursă serioasă de autocunoaştere pentru bărbaţii preocupaţi de propriile comportamente şi decizii, pentru femeile interesate să îşi înţeleagă mai bine partenerii, dar şi pentru părinţii care doresc să îşi crească în mod corect propriii fii.

De aceea zic, domnule Serge Hefez, prima mea dorinţă pentru 2010 este ca Nemira să mai traducă măcar una dintre cărţile dumneavoastră!