Un roman care te transpune în totalitate în alte lumi, cunoscut ca BEST SF EVER. Un clasic de pus pe lista cărților de citit într-o viață, ecranizat magistral de Stanley Kubrick, și o carte care o să te pună pe gânduri chiar dacă nu ești cititor de science fiction.
Luna ascunde o mare enigmă. Drept urmare, pentru prima oară, oamenii sunt trimiși departe, în spațiu.
Dar, cu mult înainte să ajungă la destinație, totul începe să meargă extrem de prost pentru echipajul de la bordul Discovery, aflat în drumul spre Saturn. Nava este comandată de HAL9000, un super-computer cu inteligență artificială, capabil de cele mai dezvoltate funcții cognitive, mai dezvoltate poate și decât ale minții umane.
Povestea semnată de Arthur C. Clarke este prima parte a unei serii ce funcționează ca parte esențială a coloanei vertebrale a literaturii SF, o alegorie scrisă impecabil despre explorarea universului și despre reacția universului la umanitate.
O viziune existențială și în același timp mistică, științifică, dar și teologică… o capodoperă SF!
Saturday Review
Credem că fragmentul de mai jos din prefață o să te convingă să citești cartea dacă nu ai făcut-o până acum. Sau poate să o recitești? 🙂
PREFAŢĂ
În umbra fiecărui om în viaţă se află treizeci de fantome, aceasta este proporţia cu care cei trecuţi dincolo îi covârşesc pe cei vii. Din zorii timpului, aproape o sută de miliarde de indivizi au păşit pe planeta Pământ.
Iată un număr interesant, fiindcă, printr-o curioasă coincidenţă, există aproximativ o sută de miliarde de stele în universal nostru apropiat – Calea Lactee. Aşa că pentru fiecare om care a trăit vreodată străluceşte o stea.
Dar fiecare dintre ele este un soare, de cele mai multe ori mai scânteietor şi mai încântător decât mica stea din apropierea noastră pe care o numim Soare. Iar multe – poate majoritatea – au planete care le dau ocol. Aşa că aproape sigur există destul loc în cer pentru ca fiecare membru al speciei umane, chiar de la primul om-maimuţă, să aibă propriul rai sau iad, mare cât o lume.
Câte dintre aceste posibile raiuri şi iaduri sunt locuite – şi de ce fel de fiinţe – nu putem nici măcar să ghicim, cel mai apropiat fiind de un milion de ori mai departe decât Marte sau Venus, ele însele destinaţii îndepărtate ale unor viitoare generaţii. Dar barierele pe care ni le impun distanţele se năruie şi într-o zi ne vom întâlni egalii sau superiorii printre stele.
Oamenilor le este greu să înfrunte această realitate, iar unii chiar speră că nu se va întâmpla niciodată. Totuşi, din ce în ce mai mulţi se întreabă: „De ce nu au avut loc până acum astfel de întâlniri, de vreme ce şi noi începem să ne aventurăm în spaţiu?“
Chiar aşa, de ce? Iată aici un posibil răspuns la această întrebare cât se poate de firească. Dar vă rog să nu uitați că este doar o ficţiune.
