Podcastul Books are Magic powered by Nemira e despre cărțile, poveștile, ideile și oamenii care schimbă lumea. Tema acestei ediții este romanul extraordinar al lui C Pam Zhang, Cât aur ascund aceste coline, iar invitatul lui Filip Standavid este jurnalistul și cititorul de cursă lungă Marius Constantinescu. Ascultați ediția #10  pe platformele: Anchor, Youtube, Google Podcasts, Apple Podcasts, Spotify și blogul Nemira.

Cât aur ascund aceste coline e un debut rapid remarcat – a ajuns pe lista lungă a Premiului Booker -, dar e greu să spui din prima, în câteva cuvinte, despre ce este: goana după aur din California, de la mijlocul secolului al 19-lea, e pe terminate, iar personajele acestui roman – Lucy și Sam – tocmai ce-au rămas fără tată. Ele pornesc la drum să caute cel mai potrivit loc de veci pentru tatăl lor și nimeresc într-un soi de western cum puține există.

„Dacă n-am fi știut că e vorba de un roman de debut, la felul în care scrie C Pam Zhang această carte, ai zice că are-n spate cel puțin trei, patru, cinci romane foarte bine construite, pentru că ne propune o literatură atât de puternică, atât de bine adusă din condei, încât – sincer – pentru un debut mie mi se pare că, într-adevăr, își merită toate laudele, toate elogiile pe care le-a primit: într-adevăr, după cum spunea și The Guardian, este, probabil, cel mai puternic debut al anului 2020“, spune Marius Constantinescu.

Etnicitatea lui Lucy și a lui Sam e dezvăluită relativ repede – acum le-am zice americance de origine asiatică, atunci li s-ar fi zis (și li s-a zis!) altfel.  Și încă o temă importantă a cărții – sau, mai degrabă, o caracteristică a ei – e transgresivitatea, e felul în care ți se dezvoltă și-ți dă viața peste cap sexualitatea: Sam e, de fapt, Samantha iar una dintre primele ei confruntări cu ea însăși implică un nefericit de morcov vârât în nădragi și abandonat după multă chinuială și cu mult scandal.

„Este și o carte despre alteritate: un tigru traversează cartea de la o copertă la alta, de la prima până către ultimele pagini – eu aș spune că acest tigru, care nu are ce să caute în Vestul Sălbatic al Statelor Unite, este exact strigătul care adună furie, adună spaimă, adună resemnare și, din nou, răzvrătire al acestor alții – cei care nu seamănă cu majoritatea. Și în această carte, într-adevăr, sunt cei de origine asiatică. Dar în n alte cărți, pe n alte subiecte, sunt cei care nu seamănă cu aceia care sunt mai mulți. Mie mi se pare că și despre asta, într-o foarte bună măsură, este cartea lui C Pam Zhang“, crede invitatul Books are Magic.

Subtextul queer e dezvăluit abrupt și fără menajamente, dar e aproape instantaneu pus în context social și economic, ba chiar politic. Nu-i vorba numai de tatăl care și-a dorit dintotdeauna un băiat și care pare s-o favorizeze pe fiica mai băiețoasă, e vorba și de un calcul foarte sec: băieții sunt mai bine plătiți pentru munca în minele de cărbune, iar sora rămasă acasă și trimisă la școală trăiește dintotdeauna cu gândul că trebuie să supracompenseze, să justifice cumva faptul că e menajată.

„Remarcabil la C Pam Zhang mi se pare și cum ne face și pe noi, cititorii, să fim foarte fluizi“, spune Marius Constantinescu. Să fim foarte fluizi în raport cu acest personaj – Sam, Samantha – și să o acceptăm fără nici un fel de efort intelectual drept fată și băiat în egală măsură, în funcție de modul în care avansează povestea. Eu n-am avut nici un soi de problemă să o văd pe Samantha și să îl văd pe Sam exact așa cum cele două laturi ale aceleiași ființe își alternează prezența în carte. Acest joc cu genul este un joc asumat și de către cititor, mi se pare că este un joc în care intră foarte ușor și pe care îl continuă și îl potențează fiecare după cheia de lectură“.

Mai e, evident, multă violență în acest roman, aproape instituționalizată, indiferent dacă-i vorba de școală, de relațiile de muncă și de putere, sau de nesiguranța călătoriei spre Vest a unor preadolescente. Și mai e, evident, chestiunea imigrației și a apartenenței la un loc – o dezbatere dureros de contemporană. 

Tipul de scriitură – direct și fără menajamente, dar neexcluzând paginile de un lirism surprinzător – face cartea mai ușor de parcurs, fără să-i scadă vreodată din intensitate, crede Marius Constantinescu.

„E, într-adevăr, un mod foarte abrupt prin care autoarea ne face părtași la poveste – prin așa ceva, prin asemenea soluții auctoriale, atragi atenția cititorului și-l ții alături de tine: nu-l lași în nici un fel să tândălească, nu-l lași nici să citească un paragraf și să sară următoarele două, îl ancorezi acolo, imediat“.

„Chiar și-atunci când faptele pe care ea le narează sunt mai benigne, mai blajine, prin această intensitate, uneori paroxistică, violentă, a stilului ele capătă un soi de cromatică accentuată – culoarea este neverosimilă, exacerbată. Mie mi-a plăcut foarte mult acest Vest apocaliptic pe care ea îl zugrăvește, în care aceste două siluete firave ale celor două fete, Sam și Lucy, capătă, prin proiectarea lor în aceste orizonturi reci, aurii, sângerii, complet pustii, niște proporții uriașe“.

Nu strică să adăugăm că, în ciuda acestor particularități, narațiunea curge fără noduri, fără sincope: nu sunt vreo câteva sute de pagini de dicteu automat sau de flux al conștiinței, ba chiar dimpotrivă. Stilul e foarte limpede și adeseori tăios, direct, economicos chiar. Spre finalul unui capitol, în care Lucy și Sam se-ncaieră cu ceilalți elevi de la școală, pică propozițiile ca niște sentințe: „Băieții se cațără în stejarul uscat. Mâinile lor sunt de plumb. Încep să arunce. O floare cărnoasă înflorește pe obrazul lui Sam. Nu sunt fructe: copacul face pietre“. 

Din punctul de vedere al lui Marius Constantinescu, reușita lui C Pam Zhang poate fi rezumată aproape la fel de simplu: “Forța. Forța. Fără doar și poate, forța“.