În colecția Yorick, apare o nouă carte impresionantă despre relația dintre Ernest Hemingway și fiul său – Dragă tată, de Patrick și Ernest Hemingway este un volum inedit de scrisori, care ne invită în intimitatea unuia dintre cei mai apreciați scriitori și a familiei sale.

Cu ocazia lansării, Svetlana Cârstean, Radu Paraschivescu și Dósa Andrei au adresat o scrisoare fiilor lor, texte care lovesc frontal, care electrocutează, care răsună în cea mai sensibilă cameră a inimii. Toate precomenzile vor pleca cu una dintre scrisorile autorilor.

Dragă tată este un proiect de familie, care ne oferă azi, în premieră, un portret nuanțat al lui Ernest Hemingway, unul dintre cei mai apreciați și mai controversați scriitori ai secolului al-XX-lea. Un clasic prin excelență, Hemingway nu a încetat vreodată să fascineze, însă omul din spatele legendei a rămas, în mare, necunoscut. Patrick, sau bătrânul Șoricel, așa cum îl alinta Hemingway pe fiul mijlociu, regrupează în acest volum inedit o parte dintre scrisorile pe care le-au schimbat de-a lungul a trei decenii și ne invită astfel în intimitatea seducătoare a relației dintre ei, oferind o perspectivă nouă, sensibilă asupra imaginii tatălui său.
În acest volum, îl vedem pe Hemingway plecat la luptă fără puștile lui preferate, ci doar cu speranța de a putea cuceri sau recuceri un teritoriu inepuizabil: relația cu fiul, cu fiii. Este o carte în care se vânează și se pescuiește mult, dar, mai presus de toate, e o carte despre iubire și distanțe, despre părinți și fricile lor, despre copii și capriciile lor, despre un soi de imposibilitate de a mai recupera ceva în plină tranziție sau în plină degradare.

Dragă tată este dovada faptului că din cele mai tenebroase circumstanțe, ca într-un proces alchimic, se poate fabrica metalul pur al frumuseții umane.

BOGDAN-ALEXANDRU STĂNESCU

---

Fragment în avanpremieră

SUNTEM CU TOȚII EXTREM DE MÂNDRI DE TINE

Către PH

Finca Vigía,

Cuba 12 octombrie 1955

Dragă Șoarece,

Mersi mult pentru scrisoarea grozavă și că ți-ai făcut timp să o scrii, acum că ești atât de ocupat. Suntem cu toții foarte mândri de tine și bucuroși că faci ceea ce îți dorești și, plus de asta, că o faci și bine. Eu am pariat dintotdeauna pe tine, dar mai ales de când ai apărut atât de repede la Entebbe cu indispensabilii șilingi. Bunul și bătrânul Șoarece.

Am făcut tot ce trebuia și se putea face cu filmările preliminare pentru B.E.T.C., dar am știut de la bun început că, în lipsa unui miracol, o să trebuiască să mergem la Cabo Blanco și nu am reușit să provocăm niciun miracol. L-am chemat pe Geo. încoace să mă instruiască și am putut să stau de la 8 până la zece ore pe puntea superioară fără să cobor. Înmuiam bereta în apă sărată și apoi la prânz îmi puneam bătrâna pălărie africană udă leoarcă. Am avut parte de 3 uragane și timp de opt zile în cap a trebuit să amarăm bărcile Cojímar din cauza unor adevărate grenuri. Munca fotografică a fost foarte interesantă, însă dificilă, din moment ce camerele Cinemascope erau montate aproape de linia apei, la pupă, așa că trebuia să manevrezi barca în largul mării ca să îndrepți fundul bărcii în loc de proră, lucru care ar fi fost mai ușor, către barca mică și să pescuiești. Tehnicienii au fost mulțumiți de felul în care am făcut-o și cred mi-a ieșit cât se poate de bine. Elicin s-a dovedit a fi foarte bun și am lucrat în echipă cu cele două bărci și am filmat a-ntâia marlini de până la 216 kg, plus multe scene indispensabile cu galanos și rechini mako și bancuri de delfini de asemenea. Am ținut un banc în lumina frumoasă, în apa de un purpuriu-închis, în bătaia obiectivelor timp de 55 de minute, în timp ce am scos din ea nouă pești. Să tot dai ture și să faci opturi leneșe câte patru ore legate poate fi uneori obositor etc. Dar atunci când se întâmplau lucrurile, semăna într-un fel cu războiul sau cu vânătoarea și n-a durat niciodată mai mult de 4 secunde să ajungem în preajma unei bărci atunci când trăgea peștele. Am folosit pistoale de semnalizare. Ți-ar fi plăcut și sunt sigur că mi-ai fi fost de folos.

Ambiția mea acum este să vânez cu Șoricel pe post de Vânătorul meu Alb. O să spun: „Doboară-l, Șoarece. Doar să-l văd și mă îngrozește.“ Cealaltă ambiție a mea e să vânez doar o dată cu Gig în Magadi.

Dacă ai informații în legătură cu planurile lui, dă-mi de știre. I-am scris câteva scrisori la New Arusha Hotel, însă nicio veste.

Bum a venit pe la noi pentru două săptămâni. Îți transmite dragostea lui. S-a îngrășat puțin, dar niște soare și câteva exerciții fizice o să-i prindă bine. Are ceva planuri legate de serviciile de investiții, care înglobează America Latină, începând cu Cuba. Iadul serviciilor de investiții e că la anul pe vremea asta o să fiarbă gulere de nurcă mutantă și Cadillacuri de două tone ca să încerce să facă o supă sățioasă. Așa cum a spus-o Lewis F. Wolfson: „Atât timp cât poate fi menținută amenințarea agresiunii comuniste, nu vom duce lipsă de prosperitate.“ Nu e un citat exact. Trebuie să mă opresc ca să mă duc să înot cu Bum. O să scrie ceva pe lângă scrisoarea mea. Suntem cu toții extrem de mândri de tine și plănuim să ne mutăm indiferent unde te-ai muta tu și să ne lăsăm în grija ta. (Va urma.)

Dl Bumby și-a scris mesajul, așa că o să închei acum și o să o trimit. Multă dragoste ție și dragoste lui Henny. Toate cele bune lui Gig și soției lui, dacă mai sunt acolo. Bum și cu mine suntem atât de extrem de geloși pe el că poate să vâneze, că nu trebuie să muncească, că nu trebuie să studieze, că nu trebuie să sară din avioane și nici măcar să lupte, că nu are de întreținut o familie, nici rude, nici nu trebuie vreodată să dea doi bani și că poate să se ducă la vânătoare acum în oct., în timp ce babacul și fratele lui mai mare sunt nevoiți în continuare să muncească și să mănânce merde [„rahat“, sp.] și mă îndoiesc că ar primi voturi pentru funcția de șerif până nu omoară un om înarmat care are de gând să-l omoare. Există un cuvânt în spaniolă care îi descrie viața de până acum, aprovechar [„a se desfăta“, sp.]. Pues que sigan aprovechando hasta que viene el bicho [„Apăi să se desfete până vine taurul“, sp.]. Uneori mă întreb dacă le-a trecut pe mama și pe Ada în Cartea Vânatului la capitolul Manamouki [„femei“, swahili] (pas trouve). [„negăsit“, fr., ortografiat greșit]

Trebuie să fac o pauză ca să las înțelegerea și aprecierea pentru delicvenții juvenili să se scurgă înapoi în fântână și să alung invidia, despre care știm cu toții că e un păcat, deși mi-ar plăcea să cred că e cel mai grav pe care l-am comis vreodată. Bum și cu mine ne distrăm de minune sau, cel puțin, sper că și el la fel. E un băiat a-ntâia ca întotdeauna, Șoarece, iar la treizeci și doi de ani e obosit să tot fie păcălit și nu vrea să păcălească pe nimeni. Acum îi place să vâneze și vânează foarte bine.

Elanule, să nu te lași niciodată legat prea tare. Un bărbat ar trebui să fie legat doar de regulile de bază și de propria conștiință.

Te rog să-mi dai de știre dacă pot să te ajut cu ceva și încă o dată vă transmit dragostea mea ție și lui Henny și oricărui alt Hemingstein ale cărui acte sunt în regulă.

Tata.

Tweet