Simona Popescu a câștigat „Premiul pentru Poezie” la Gala Premiilor Observatorul Cultural

Premiile „Observator Cultural” au fost decernate marți, 17 mai, la Teatrul Odeon, după o perioadă de 2 ani în care gala s-a desfășurat online, din cauza restricțiilor. Volumul Cartea plantelor și a animalelor i-a adus îndrăgitei noastre autoare, Simona Popescu, „Premiul pentru poezie”.

Juriul a fost alcătuit din: Victor Cobuz, Bogdan Crețu, Cezar Gheorghe, Adrian Lăcătuș, Iulia Popovici, Alina Purcaru, Carmen Mușat.

Premiile pentru literatură ale revistei „Observator Cultural” au devenit – prin palmaresul ediţiilor precedente şi prin prestigiul juriului care le acordă – un punct de reper pe scena culturală contemporană.

Cartea plantelor și animalelor, apărută la editura Nemira, este prima carte de poezie publicată de Simona Popescu după 15 ani.

Având certe rădăcini în volumele ei anterioare, imaginarul naturii ajunge în Cartea plantelor și animalelor la desăvîrșire, într-o structurare savantă, subtilă și îndeaproape supravegheată. Cu precizarea imediată că e un imaginar al naturii aparținînd unei poete care vine din cultură și care a citit cărțile care o glorifică, a văzut tablourile și filmele care i-au fost consacrate, a ascultat muzica dedicată temei, de unde dimensiunea culturală a volumului. Un volum care, pe de o parte, celebrează felurimea lumii și a sonorităților sale, iar, pe de altă parte, înscenează vulnerabilitatea existențială și etică a omului, propunînd, sub un titlu aparent atît de simplu, o complicată ecologie a eului.

Sanda Cordoș

Nu știu dacă mai există mulți scriitori în literatura română care să scrie o carte atît de veselă/luminoasă/translucidă/populată/tonică/înfloritoare/foșnitoare despre decepție/izolare/dezamăgire/prietenie/depresie/vîrstă/feminitate/vulnerabilitate/trecere și conștientizarea ei și alte teme pentru care autoarea alege să nu folosească niciodată cuvintele care se folosesc (și nu am să le numesc nici eu). În 1997, apărea la Editura Nemira prima ediție a Exuviilor. Astăzi, Cartea plantelor și animalelor vine și face lumină, dus-întors, pe tot drumul literar al Simonei Popescu, drum pe care multiplele ele-însămi se leagă între ele, se știu de cînd lumea sau dimpotrivă, se conduc, se însoțesc, se descoperă. Cartea plantelor și animalelor e acolo unde viața și poezia stau mai mult ca niciodată de aceeași parte a drumului, unde il faut cultiver notre jardin e și despre text, și despre respirația de zi cu zi. Pur și simplu, o botanică poetică ageless.

Svetlana Cârstean

Simona Popescu a absolvit Facultatea de Litere a Universităţii din Bucureşti, unde ține cursuri despre avangardă, postmodernism, literatura experimentală și cursuri de scriere literară. A publicat volumele de poezie: Xilofonul şi alte poeme (1990), Pauză de respirație (împreună cu Andrei Bodiu, Caius Dobrescu și Marius Oprea, 1991), Juventus, (1994), retipărite parțial în antologia Juventus și alte poeme (2004) și integral în colecția Opera poetica (2021), și Lucrări în verde. Pledoaria mea pentru poezie, 2006. A scris romanul Exuvii (1997; şapte ediții pînă în 2021), un volum de eseuri, Volubilis (1998), două cărți de critificțiune legate de poetul suprarealist Gellu Naum, Salvarea speciei. Despre suprarealism și Gellu Naum (2000) și Clava. Critificțiune cu Gellu Naum (2004), și Autorul, un personaj (teză de doctorat, 2015). A coordonat scrierea romanului colectiv Rubik (2008), semnat de 29 de tineri autori. Poeziile și romanul ei au fost traduse în mai multe limbi străine.

Premiul Cartea de Poezie a anului 2021 (Gala Tinerilor Scriitori 2022) și Premiul RRC pentru Poezie (2022).

Lasă un comentariu

Your email address will not be published.