Este cel mai cunoscut regizor român de teatru şi operă, colaborând, printre altele, cu instituţii celebre cum ar fi Lincoln Center for the Performing Arts, American Repertory Theatre in Cambridge, Massachusetts dar şi Oscar Hammerstein II Center for Theater Studies în cadrul Columbia University. A montat producţii importante, foarte bine primite de critica de specialitate, dar şi de public: Hamlet, Medeea, Electra etc. În data de 23 decembrie, la librăria Humanitas Cişmigiu, vom avea pivilegiul de a petrece Ajunul Crăciunului alături de regizorul Andrei Şerban, cu ocazia lansării albumului Regia de operă, gânduri şi imagini. Iar în aşteptarea evenimentului, vă lăsăm în compania a zece dintre minunatele pasaje cuprinse în acest volum şi de care, vă asigurăm, acesta este plin:

• “Pot să afirm cu tristeţe, din proprie experienţă, că, atunci când regizorul şi dirijorul sunt în contradicţie, nimeni nu are de câştigat, iar cântăreţii suferă cel mai mult, căci sunt puşi la mijloc şi această fricţiune creează o tensiune deloc creatoare.”

• “Scena nu trebuie să fie un loc de confruntări de vanităţi. Eu ştiu poate ceva mai mult despre teatru, muzicienii, evident, îmi sunt net superiori în domeniul lor, dar dacă nu profităm să învăţăm unii de la alţii, la ce bun să continuăm?”

• “Cât timp dragostea, moartea, bucuria şi suferinţa fac parte din experienţa vieţii, cât timp oamenii vor să asculte şi să vadă drame adevărate povestite prin intermediul muzicii, opera are un viitor. Simt nevoia să fiu optimist.”

• “Nu doar publicul obişnuit, ci şi unii mari artişti consideră că regizorul e un intrus. Au şi dreptate… atunci când spectacolul de operă nu e nimic altceva decât un amalgam de decoruri moderniste, copiate după picturi sau instalaţii la modă, costume chic, imitând fashion shows, lumini sofisticate, produse de aparatură şi tehnologie de ultimă oră.”

• “Când muzica mă inspiră, încep să văd imagini, îmi apar spontan personaje vii, fiinţe contradictorii şi complexe, între care intuiesc acţiuni posibile şi astfel îi ajut pe cântăreţi să transmită emoţii şi stări psihologice suprinzătoare.”

• “Îmi lipseşte cultura profundă a operei. Vin din teatrul de proză şi nu cunosc cu adevărat operele, în afara celor pe care le regizez eu însumi. În plus, am şi alte handicapuri: nu citesc notele partiturii şi nici memoria nu mă ajută să îmi amintesc melodiile sau să învăţ textul.”

• “De câte ori nu credem că problemele personale, sociale sau religioase nu au legătură şi nu se influenţează unele pe altele?! Ei bine, prin muzică realizăm că fiecare element e dependent de celelalte, totul e interconectat.”

• “Nici măcar muzica nu poate schimba lumea, dar Bach, Mozart sau, de ce nu, Rameau, facun pas în acea direcţie.”

• “În limitele sale, arta e capabilă să redea energie şi curaj şi să anime un sentiment de respect faţă de viaţă. Imaginaţia artistică traversează frontiere, trece peste bariere, creează punţi şi descoperă drumuri neştiute.”

• “Ideea că artistul nu-şi trăieşte, de fapt, viaţa, ci o foloseşte ca material pentru a crea, a fost şi rămâne în continuare alarmant de actuală.”