„Ecosistemul a fost dat peste cap atunci când primul om a început să călătorească pe mare. Când am aprins primele focuri în întinsele savane ale Africii. Noi doar am accelerat fenomenul. Lanțul trofic despre care vorbești este doar o nostalgie și nimic mai mult. Natura. Noi suntem natura! Peticirile noastre sunt natura, străduințele noastre biologice. Suntem ceea ce suntem, iar lumea e a noastră. Noi suntem zeii ei. Singurul vostru obstacol e reținerea de a vă dezlănțui potențialul asupra ei”.

Acest citat spune foarte multe despre Fata modificată. Este vorba despre un roman cu profunde reflecții politice, despre un viitor atât de probabil, încât sperie, și în care sufletul omul „modern” (sau „post-modern”, mai degrabă?) este pus sub microscop. Citatul spune multe și despre Paolo Bacigalupi, care în romanul său (de debut) analizează relațiile interumane ale unei societăți viciate, relațiile politice – cu intrigi, corupție și tot ceea ce mai implică – pe care le-ar putea avea ultima națiune-redută care ar reuși să țină piept invaziei globale a hiper-corporațiilor, cu brevete și proprietățile lor intelectuale.

Nebula, Hugo, Locus, Compton Crook, John W. Campbell Memorial și Kurd-Labwitz (coperta 4). Pentru cititorii neavizați, acestea sunt simple denumiri înșirate. Pentru cititorii SF acestea sunt, toate, premii prestigioase în domeniul literaturii de gen, și se acordă la nivel internațional sau național în SUA, Anglia și Germania. A mai fost premiat și cu premiul Seiun, pentru traducerea în japoneză.

Fata modificată vizualizează o lume distrusă de modificările genetice ale alimentelor (în special), care au dus la dispariția aproape totală a genelor „originale”. Sub protecția dreptului intelectual asupra noilor soiuri „rezistente” la boli create în laborator, marile corporații reușesc să subjuge întreaga lume, flămânzind-o. Semințele, furnizate în fiecare sezon, sunt sterile, ele creând un soi de plantă care nu se va putea reproduce în sezonul următor. Bolile care afectează noua lume sunt produse sintetice ale acelorași laboratoare care creează și soiurile de alimente. Sau sunt germeni ale unor boli vechi, care evoluează cu noile soiri de cereale. Această situație duce la imposibilitatea statelor lumii de a se autosusține și reușește să pună întreg globul pământesc la cheremul corporațiilor. Imaginea lumii din „era corporatistă” pe care o propune Paolo Bacigalupi este mult mai realistă decât altele pe care le-am întâlnit în romanele SF pe care le-am citit până acum. Vorbim despre o lume a spionajului politic și industrial, a intereselor meschine ale corporațiilor, vorbim despre modalități de acaparare a unor piețe prin deturnarea sau înlocuirea guvernelor, dar și despre efectele pe care aceste mașinațiuni le au asupra omului simplu, asupra cetățeanului neștiutor.

Personajele sunt create cu un incredibil simț al realității. La fel ca și în romanele lui George R. R. Martin, acestea nu sunt pozitive sau negative decât privite prin ochii celorlalte personaje. Obiectivitatea cu care au fost create spune foarte multe despre Paolo Bacigalupi. În plus, consecvența lor impresionează. Odată conturat, un personaj nu își schimbă caracterul sau afinitățile sau credințele.

Deși există o „fată modificată”, ea nu poate fi considerată cu adevărat personajul principal al romanului. Poate doar cel mai influent. De fapt personajul principal este Thailanda, și mai exact Bangkok-ul, „Orașul divin”, „Krung Thep” cum îl numesc locuitorii săi. Sau poate politica de expansiune a corporațiilor, pentru care nimic nu este sfânt, așa cum nimic nu este greșit, atâta timp cât rezultatul îl reprezintă un profit în continuă creștere.

Atmosfera este foarte convingătoare. Este ca și cum Bacigalupi ar scrie de acolo, dintr-un Bangkok al viitorului, în care modificările genetice încearcă să facă față crizei totale de carburanți fosili. Căldura este dogoritoare, iar autorul reușește să o transmită cititorului. Tensiunea creată de soldați este aproape palpabilă, iar frica și disperarea nu ocolește pe nimeni.

CiteŞte continuarea pe Bookblog.

Autor: Ovidiu Leonte