,,Dacă am fost creaţi de un Dumnezeu din dragoste, calitatea vieţii noastre pe pământ nu este, pentru mulţi dintre noi, la înălţimea a ceea ce atotputernicia sa ar putea să ne ofere. Oricare ar fi partea responsabilităţilor noastre, avem deseori sentimentul că lumea este prea imperfectă pentru ca acest Dumnezeu al dragostei să pară credibil. Este spectacolul condiţiei umane atât de trist încât Dumnezeu, dacă el există, nu ar fi decât un sadic ce contemplă nenorocirile noastre fără să reacţioneze.’’ Dincolo de aspiraţia spre adevăr, eternitate şi dincolo de morală, religiile se confruntă cu imposibilitatea explicării suferinţei umane aici pe pământ. Ce rost are ea şi de ce nu ne mântuie încă din timpul vieţii? Enoriaşii tot mai updataţi la informaţii ştiinţifice, cei din Europa şi din America mai cu seamă, par a se îndepărta de sensul spiritual al vieţii. Asistăm la o criză religioasă majoră? Şi totuşi, cei care cred sunt mai numeroşi decât cei indecişi sau atei.

În acest moment, creştinismul grupează 1890 de milioane de credincioşi, islamul 1200, hinduismul 900, budismul 400 de milioane, restul populaţiei mondiale respingând apartenenţa la vreo religie. În interiorul creştinismului, catolicii se găsesc în număr de 1060 de milioane, protestanţii 440, iar ortodocşii 180. Restul este reprezentat de diverse secte şi ,,biserici’’ autonome, precum Mormonii şamd. Fascinante cifre, mereu în schimbare pentru că feluritele ,,biserici în biserică’’ dezvoltate în ultimul mileniu au creat un mozaic al cultelor şi al confesiunilor. În orice caz, enciclopedia lui Michel Malherbe conferă fiecărui cult cel puţin câteva pagini oferind cititorului un punct de plecare în înţelegerea doctrinei şi istoriei repective (cine a instituit cutare sectă creştină sau musulmană, care sunt dogmele sale, manifestările-i specifice, orele de rugăciune etc.) Un mozaic de credinţe şi de speranţe, iată peisajul religios al Terrei în secolul XXI. De la profeţii Vechiului Testament la zeii egipteni şi greci, la Calvin, Joseph Smith ori Charles Taze Russel, alături de marii reformatori iudaici, islamici ori hinduşi, marile nume care au marcat istoria religiilor îşi găsesc cu toţii un mic curriculum vitae în spaţiul acestei cercetări.

,,Dacă universul a fost creat sau dacă este din întâmplare ceea ce este, lucrul acesta nu are vreo influenţă fundamentală asupra fizicii sau astronomiei. Savanţii, credincioşi sau nu, se află în acelaşi stadiu: ei lucrează. În domeniul ştiinţelor umane, în mod neaşteptat, ipoteza este extraordinar de fecundă.’’ Nu doar fecundă, am opina noi, ci şi obsedantă. În orice caz, epoca războaielor dogmatice a apus. Astăzi, recunoaştem în cei de lângă noi o diversitate ecumenică şi tolerantă, în Europa sau SUA cel puţin unde pe aceeaşi stradă pot convieţui liniştit creştini vechi cu practicanţi New Age, musulmani cu hinduşi. Și totuși, tehnologia și circulația facilă a informațiilor uşurează developarea unor mici tumori spiritualiste: sectele. Extrem de periculoase, niciodată admise de bisericile seculare, sectele adună oameni aflați în criză, debusolați, traumatizaţi, uneori dezaxați, grupați în jurul câte unui guru manipulator care instituie sisteme piramidale de dependență mentală, ascunzând în spate mașinării financiare și politice. Pericolul sectelor astăzi este unul real și nu trebuie minimalizat.

Citeşte continuarea pe Bookblog.

Autor: Anca Giura

Nu uitaţi că numai în acest weekend, ambele volumele ale Enciclopediei religiilor au 45% reducere.