Ediţia Bookfest 2014 a început devreme pentru mine. Încă din autobuz, eram în 331, când am văzut o gramadă de puşti vociferând pe teme literare. M-am bucurat, mi-am zis că dacă tineretul e preocupat de cărţi, suntem pe drumul cel bun. Bine, nici nu-mi închipuiam altceva.

Apoi, starea livrescă pogorâtă peste oraş s-a continuat la intrarea în complexul Romexpo. Ştiţi, drumul ăla lung pe care trebuie să-l parcurgi pe jos pentru că nu s-a gândit nimeni să pună o scară rulantă până la standul care te interesează. Standul Nemira, adică. Aşa însă, mergând, ai timp să contempli forma de farfurie zburătoare străveche a pavilionului central.

Ajuns într-un final la standul Nemira, am remarcat însă că acesta era de fapt adevărata navă spaţială. Ataşez aici o poză pentru conformitate.

Programul lansărilor a fost cât se poate divers la terminalul sosiri. Asta pentru că eram chiar lângă uşa de la intrare, dar de sosit nu soseau din fericire decât invitaţii, nu şi mirosul de mici de afară. Primul a venit domnul Gheorghe Săsărman, însoţit de o pleiadă de oameni de ştiinţă, în special matematicieni. Să se fi întâmplat acest lucru pentru că în liceu avusesem note mici la materia în cauză? Desigur că nu, ci pentru că titlul care tocmai se lansa, Cunoaştere şi credinţă, necesita complexitatea unor astfel de minţi, ceea ce nu îl face însă o lectură greu de parcurs. Dimpotrivă, Gheorghe Săsărman vorbeşte despre două teme foarte dificile, filosofia şi credinţa, ca şi cum ar spune o poveste, ceea ce nu este deloc simplu de făcut. Cert este că ascultându-i vorbind, mi-am dat seama că am mai mult de citit decât mi-aş fi imaginat. Nu că ar fi fost o surpriză.

Am continuat apoi cu o lansare care ne-a pus un nod în gât tuturor. Era vorba despre Ispita izbăvirii, a regretatului autor Mihai Sin, care se stinsese din viaţă cu mai puţin de 3 săptămâni înaintea târgului. Iar de aici încolo, cuvintele nu mai înseamnă mare lucru, din două motive: primul fiind că ele au fost scrise de Mihai Sin în această carte, iar al doilea că sinteza lor a fost făcută de Ion Bogdan-Lefter cu ocazia lansării. Concluzia? Mihai Sin este un scriitor care trebuie descoperit, asta dacă n-aţi făcut-o deja.

Acesta, cum ar veni, a fost finalul primei zile. Desigur, dacă facem excepţie de lansarea organizată de standul ţării invitate, Polonia, care a avut în centru un titlu publicat de editura noastră: Teatru şi ritual. Scrieri esenţiale, de Jerzy Grotowski.

Ziua următoare, lucrurile s-au diversificat, iar asta pentru că Nemira are un portofoliu de aşa natură. Mai concret, prima lansare de vineri, 30 mai, a fost O introducere în studiul vieţii şi operei lui Grigore Palama, semnat de John Meyendorff. Sigur, ăsta nu este un subiect asupra căruia să mă pronunţ neapărat, dar cred că ar fi fost foarte interesant de alăturat această lansare cu cea a cărţii Cunoaştere şi credinţă, de Gheorghe Săsărman. Sigur ar fi ieşit ceva scântei pe partea teologică din această confruntare.

Am mers apoi mai departe cu noua colecţie a editurii Nemira, care se adresează exclusiv psihologiei – Philemon. Aici, însă, era vorba de o dublă lansare: Diavolul în viziuni, poveşti şi vise, scrisă chiar de coordonatoarea colecţiei, Lavinia Bârlogeanu şi Ego şi arhetip, de Edward Edinger. De aici a pornit o călătorie foarte interesantă în filosofia lui Carl Justav Jung, al cărui filon de gândire va şi fi de altfel deconstruit şi explicat în colecţia Philemon. Cât despre incursiunea Laviniei Bârlogeanu în universul acestui spirit călăuzitor numit de Jung “Philemon”, a fost, se pare, suficient de magnetică încât să atragă la standul Nemira nenumăraţi vizitatori. Sigur, pe mine m-a făcut să mă confrunt cu propriul meu subconştient, lucru care nu a fost plăcut, dar bănuiesc că trebuie să existe undeva o oglindă în care ajungi să te reflecţi la un moment dat. Iar dacă Lavinia Bârlogeanu a fost capabilă s-o înfăţişeze, nu face decât să confirme că este omul potrivit la locul potrivit.

Cea de-a treia zi se anunţa cea mai încărcată şi aşa a şi fost. Am început în vervă cu montaniardul Alex Găvan, care a făcut un tur de forţă povestindu-ne experienţele sale-limită de pe acoperişul lumii, Himalaya, prezentând în acelaşi timp cea mai bine vândută carte Nemira la Bookfest 2014: SAS – Ghidul supravieţuitorului. Am continuat apoi cu dubla lansare Xenos. Contact între civilizaţii şi Vegetal, romanul scris la patru mâini de Dănuţ Ungureanu şi Marian Truţă, un alt titlu Nemira foarte bine vândut în aceste zile. Mai e nevoie să spun că acest eveniment a atras floarea literaturii româneşti SF? Nu mai e nevoie. Am văzut acolo pe oricine îţi trecea prin minte, de la Alexandru Mironov până la Cristian Mihail Teodorescu.

Exact atunci când credeam că totul s-a terminat, iată însă că un freamăt a început să pună stăpânire pe toţi participanţii. La început nu ştiam ce e, apoi am observat că toţi vorbeam fără să vrem în versuri. Şi nu oricum, ci unele chiar erotice, iar la o privire mai atentă unii dintre noi alăturau rime precum “suavul burghiu” cu “glaspapirul argintiu”.

Era clar de ce. Emil Brumaru, maestrul poeziei deşuchiate şi stăpânul spiritului ludic, pe care îl ţine probabil închis în buzunar şi îl eliberează după voie, şi-a făcut apariţia în toată splendoarea sa. Urmarea e firească: s-a râs în hohote, pentru că Brumaru ştie să-şi povestească viaţa în faţa audienţei la fel de bine cum scrie poezie, apoi s-a făcut o coadă la autografe care a durat, literalmente, aproape două ore. Este de la sine înţeles, probabil, că volumul său, 111 cele mai frumoase poezii, a fost unul din cele mai bine vândute titluri la salonul de carte.

Credeţi însă că am pus punct aici, acestei ediţii Bookfest? Nicidecum, pentru că a urmat ziua de 1 iunie, în care copiii au fost răsfăţaţi la standul Nemira de actriţa Ruxandra Coman cu tot felul de păpuşi făcute din nasturi şi alte delicii meşteşugăreşti pe placul celor mici. Utilizarea cuvântului “răsfăţaţi” nefiind un clişeu, după cum puteţi puteţi judeca de altfel şi din poză.

Am încheiat apoi o ediţie Bookfest care s-a dovedit a fi una dintre cele mai reuşite din ultimii ani. Şi nici măcar acesta nu este un clişeu, dovadă stând fluxul aproape permanent al cititorilor la standul Nemira, al cărui rezultat îl puteţi vedea publicat aici.

Până la un următor târg (sperăm la fel de reuşit) vă invităm să rămâneţi alături de noi în online şi în librăriile Nemira. Între timp, eu m-am apucat de citit Metroland, de Julian Barnes. Ca şi cele amintite mai sus, (tot repet fraza asta, dar aşa se prezintă situaţia) un alt titlu Nemira foarte bine vândut la Bookfest 2014.