Să speteşti la cariere sau să fii repartizat la bombe? Să spargi pietre sau să munceşti la terasament? Iar când dezamorsezi o bombă să stai sub ea, sau deasupra ei? Acestea erau câteva dintre puţinele opţiuni pe care le aveau condamnaţii de la Lengries şi Fagen, două lagăre de concentrare care astăzi probabil că nu mai aduc aminte de ororile trecute decât prin activităţile muzeale. Ne-o reaminteşte însă Sven Hassel, cum nu se poate mai bine, Gefreiterul din Regimentul 11 Husari ce era condamnat la 15 ani de muncă silnică într-un din aceste locuri atât de “primitoare”.

Dar să-l lăsăm chiar pe autor să le descrie: „Aproape tot ce se petrecea la Lengries este de nedescris, revoltător. […] Călăii noştri aveau mână liberă să şi descarce asupra noastră pofta de putere şi cruzime, folosindu se din plin de acest prilejuri”. Sau: „Ne deprinsesem să muncim ca animalele de povară, înhămaţi la pluguri, grape, tăvăluguri ori căruţe, trăgând până la istovire. Eram obişnuiţi să muncim în cariere spărgând piatră până la epuizare. Muncisem în filaturi de iută, inspirând aerul încărcat până la hemoragia pulmonară.”

Iată, deci, un doar câteva mici exemple despre ce însemna condamnarea de a face parte din ceea ce Sven numeşte “Legiunea blestemaţilor”. Un titlu celebru care vă dă întâlnire la chioşcurile de presă începând de mâine, 5 iunie. Şi să nu uităm: acest roman este totodată una din rarele şanse de a citi o mărturie la prima mână despre Bucureştii acelor vremuri.