Books are magic #7: O plimbare prin Univers cu Adrian Șonka

“Pe Lună ar fi trebuit să fie acum ca-n piață la Obor“

Podcastul Books are Magic powered by Nemira despre cărțile, poveștile, ideile și oamenii care schimbă lumea și poate fi găsit pe platformele: AnchorYoutubeDeezerSpotify, Google PodcastsApple Podcasts și blogul Nemira. De două ori pe lună, cu Filip Standavid, și invitați din România sau scriitori străini.

Prima carte a unui cercetător român din imprintul de nonficțiune Orion al editurii Nemira, O plimbare prin Univers – carte de relaxare astronomică, de Adrian Șonka, livrează exact ce scrie pe copertă: nu atât o „istorie” prăfuită și impenetrabilă, ci o sistematizare  a datelor – destule! – pe care omenirea le-a strâns până acum despre Univers.

Adrian Șonka este astronom de mai bine de 20 de ani. În prezent, observă asteroizi și planete prin telescoapele Observatorului Astronomic „Amiral Vasile Urseanu” și prin cele ale Institutului Astronomic al Academiei Române. Ține cursuri de astronomie la Observator, la Fundația Calea Victoriei, în școli și librării. 

„Am descoperit, în prezentările mele – am avut prezentări seara, când veneau oamenii obosiți de la serviciu – cum să vorbești cu oamenii”, spune el în ediția a 7-a a podcastului Books are Magic.

„O grămadă de glume și foarte multe referințe la viața noastră de zi cu zi” ar fi, în opinia sa, rețeta unei cărți de popularizare a științei. 

„Dacă le compari stelele cu ceva de la ei de-acasă, cred că oamenii înțeleg mai bine. Am încercat să țin ritmul cărții alert, să evit termeni de specialitate – nu se poate mereu -, dar referințele astea din viața de zi cu zi cred că m-au ajutat și pe mine să înțeleg și să explic mai bine”.

Mulți oameni nu știu, însă, că Sistemul Solar este destul de bine cartografiat, continuă Adrian Șonka. „Probabil pentru că nu se învață la școală, pentru că la școală ți se spun trei chestii despre planete și-atât.  Noi putem să studiem, de exemplu, viteza vântului pe Marte în funcție de mărimea dunelor de nisip. Avem Luna cartografiată la nivelul centimetrilor – am și fost pe Lună -, avem asteroizi cartografiați, am descoperit un milion și ceva de asteroizi, foarte multe comete”...

Cea mai pură apă

Și-atunci, în ce stadiu se află competiția pentru explorarea spațiului cosmic și ce-am avea de câștigat din asta?

Pe termen foarte-foarte-foarte lung, ar fi de găsit chiar și idei de afaceri pe alte planete, spune Adrian Șonka: există în inelele lui Saturn „foarte multă apă înghețată, pe care n-a mai băut-o nimeni, niciodată. Apa de pe Pământ e băută și răsbăută: după milioane de ani, bem aceeași apă cu strămoșii noștri. Cea de pe Saturn este cu adevărat apă pură”.

La modul serios, însă, „explorarea spațiului a pornit de la Războiul Rece. Altfel nu s-ar fi lansat oameni în spațiu atât de repede, n-ar fi fost pe Lună: întotdeauna pleci mai ușor de-acasă dacă te dau părinții afară.  Cam asta e ideea și cu plecatul de pe Pământ – de nevoie o să plecăm mai repede decât ne-am dori. Probabil suprapopularea sau lipsa de resurse… Conflictul te-ajută să mergi mai departe. Ar fi bine să găsim alte modalități, dar ce să facem”?

Sateliții strică cerul

Pentru moment, însă, cursa exploratorie pare să se rezume la plasarea tot mai multor sateliți pe orbită.

„Practic, se mută pe orbită toată nevoia asta de-a ști ce fac ceilalți – să nu fie mai răi decât noi. Acum, pe Lună ar fi trebuit să fie aglomerație, să ne certăm, să fie ca-n piață la Obor. Dar noi ne-am oprit cu explorarea, din păcate, iar noi acum ne lăudăm cu ceva ce-am făcut ultima oară în 1972. E interesant, e trist într-un fel, dar e bine că s-a întâmplat”, observă Adrian Șonka.

Dar cât de curioasă e lumea să continue să afle despre originile Universului și despre cartografierea Sistemului Solar?

„Oamenii sunt interesați de astronomie pentru că aud mereu despre planete, despre stele, la știri, la TV, pe internet. Nu trece o zi fără s-auzi o știre astronomică, nu există așa ceva. Am văzut în ultimul timp că oamenii sunt interesați și de sateliți și de observarea lor și asta de întâmplă după ce Elon Musk a pus pe orbită foarte mulți sateliți care merg în șir și se văd uneori cu ochiul liber – nu poți să nu rămâi uimit când vezi șaizeci de steluțe care merg în liniște pe cer, apar și dispar în câteva minute”. 

Pentru cercetătorul român, riscul este ca cercetarea propriu-zisă să aibă de suferit. 

„Nu poți s-aștepți ca civilizația umană să nu aibă sateliți în spațiu și să nu vorbească oricine cu oricine, oricând, la orice oră. Nu ai cum altfel. 

Noi va trebui să dezvoltăm alte chestii, care să scoată sateliții din imagini și să ne permită să observăm cerul. Sau să mutăm telescoapele pe orbită: să facem și noi același lucru, să fie o constelație de telescoape spațiale care s-acopere constelația de sateliți a lui Elon Musk. Dar astronomii nu au trecere așa de mare ca alții, care au bani mulți – pentru ca oricine să poată vedea filme cu pisici se strică tot cerul”.

N-o să-ți vină să crezi: asteroizii GIGANT au fost (cam toți) descoperiți!

Ar mai fi de observat în O plimbare prin Univers și necesara – din păcate – deconstrucție a unor gogomănii locale sau americănești. 

O notiță scurtă explică, de pildă, de ce titluri de ziar din România precum „Avertizare NASA: apropiere periculoasă a unui asteroid de Pământ“ sau „Asteroid GIGANT, din ce în ce mai aproape de TERRA“ sunt o combinație de neștiință și ticăloșie.

„Când spui că se apropie de Pământ și vezi că e la șapte milioane de kilometri, e foarte interesant cum sensul cuvintelor nu mai e același – una e să ai o mămăligă de o sută de metri și alta e să ai un asteroid de o sută de metri. Un asteroid de o sută de metri e un asteroid mic“, spune Adrian Șonka. „Dar numai în titlurile știrilor se anulează sensul cuvintelor“.

De altfel, „noi nu credem, în prezent, că există asteroizi mari care n-au fost descoperiți. Îi știm, iar dintre ăștia mari sunt doar câțiva care se-apropie de Pământ. Totuși, orbitele lor sunt bine studiate și nu vor pica. Problema e cu asteroizii mici, pe care nu-i cunoști, care nu fac foarte multe pagube, dar care-ți pot strica ziua: un asteroid mic e mai mare decât strada pe care locuiesc eu“.

Are, deci, această carte și intenții polemice?

Cartea e mai degrabă un îndemn la a cerceta mai departe, spune autorul. Când afirmă că oamenii nu trebuie să se teamă de necunoscut, continuă el, nu îi îndeamnă pe alții „să plece pe alte planete – să nu dea vina pe mine după aia-, ci să citească mai multe, să caute mai multe informații despre fiecare lucru despre care am scris eu acolo“.

Lasă un comentariu

Your email address will not be published.