După o vacanţă de 2 săptămâni (aş fi vrut mai mult… 🙁 ), iată-mă-s din nou pe baricade.
Vara asta, cum spune titlul filmului, am fost la mare şi la munte. Şi a fost bine. Am vizitat mini-librăriile Nemira din 2 Mai şi Vama Veche, plus plaje şi locuri unde peştele a fost taaare bun (deşi, zic unii cârcotaşi, cică nu ar fi proaspăt pescuit din mare, ci congelat de la Metro… enfin).
Nu a fost o vacanţă spectaculoasă, nu am trecut decât prin locuri cunoscute, nu am văzut nimic nou (deh, criză). Dar m-am bucurat de tihnă şi linişte. Deşi mi-am luat cu mine un ghiozdan de cărţi de citit şi un manuscris de lucrat, am sfârşit prin a citi în cele două săptămâni o singură carte de două sute de pagini (n-am lucrat nimic, evident). Şi nu există nici măcar un singur regret, cartea a fost excelentă 😀 Cortazar este unul din preferatii mei, dar am siguranta că volumul “Cât de mult o iubim pe Glenda” va placea (sau ar trebui să placă) oricui.
Într-un fel, vacanţa asta am preferat să îi privesc pe alţii cum citesc pe plajă, decât să stau cu nasul în carte. Şi nu erau deloc puţini, cum pesimistul din mine se tot căina în avans. Întors acasă, aflu din articolul lui Marius Ghilezan în Observator cultural că la mare se citeşte puţin iar cartea se vinde prost. Nu ne-am bronzat pe aceleaşi plaje, dar pe unde am trecut eu se citea şi se vindea carte destul de bine.
Inclusiv cărţi pe care nu te-ai fi aşteptat să le vezi murdare de nisip. Într-una din zile, aproape de noi era o familie compusă din trei adulţi şi doi copii. Cele două femei, blonde, frumoase, rafinate, semănau destul de mult, de unde am dedus că sunt surori. A fost uşor de ghicit al cărei soţ este bărbatul bronzat, musculos, cu un aer un pic misterios care citea lângă ele (deşi aveai o permanentă senzaţie că lucrurile nu sunt cum par…). Nu am reuşit însă absolut deloc să-mi dau seama ai cui erau cei doi copii blonzi şi simpatici care se învârteau în jurul lor cu lopeţi şi găleţi. Pe măsură ce soarele cobora, tipul era cufundat în lectură. Cam la momentul ăsta bănuiam că citeşte un roman de suspans sau poliţist. Până la urmă, două femei superbe lângă tine, doi copii adorabil, să ignori totul cu desăvârşire…
Lumina se împuţina, iar ele au strâns lucrurile, copii s-au uscat pe cap şi s-au îmbrăcat. El citea în continuare. Când a trebuit strânsă rogojina, s-a mutat doar o palmă la stânga, direct pe nisip, cerând să îi lase un prosop. Nu avea de gând să intre în mare (devenise deja prea interesant să mai plec, trebuia să îl urmăresc până la capăt), ci doar să îl folosească drept sprijin pentru cap. Ele au plecat, întunericul deja începea să acopere plaja. Muream de curiozitate să văd ce citeşte, mai ales că puteam observa anumite ilustraţii alb-negru în carte (sigur nu-i thriller, îmi zic). Dar ce e? Era aproape noapte, iar el citea în continuare, nemişcat de când plecaseră ele.
Era târziu şi trebuia să acţionez: dacă ar fi închis cartea brusc şi ar fi plecat exista riscul să nu aflu niciodata. Ce citea? Disimulând (fără prea multă abilitate) o poftă subită de a intra în apă, la întoarcerea spre prosop am putut vedea cu claritate copertele I şi IV. Stupoare: macho man citea… ISTORIA PAPILOR. Iniţial am crezut că vederea îmi joacă feste. Dar nu. Papii erau tot acolo.
Să nu mă înţelegeţi greşit, e OK să-ţi placă istoria, inclusiv istoria bisericii. Dar era ca şi cum Pepe (cântăreţul, latino lover) ar fi stat pe plajă cu Immanuel Kant în mână. Adică tipul avea un aer gen “pot să am orice femeie de pe plajă, doar că azi n-am chef”… Papi… 🙂
Aşa că vreau să vă întreb: ce aţi văzut pe unde aţi fost în vacanţă? Se citeşte mai mult, mai puţin? Şi-au făcut editurile treaba încercând să ajungă până aproape de nisip?
Şi concursul: cine povesteşte cea mai interesantă/amuzantă/simpatică/etc. istorioară despre vacanţă şi cărţi primeşte o carte gratuită la alegere. Istorioarele le puteţi pune în comentarii la acest post, ca să se poată bucura de ele toată lumea, nu doar noi cei de la Nemira. Câştigătorul va fi ales de noi (da, criteriile vor fi inevitabil subiective 😛 )
Ei, cum a fost în vacanţă?
UPDATE: Avem egalitate, astfel incat suplimentam premiile: 2 carti gratis. Castigatorii sunt Stefan si Weird Vision. Felicitari!
Tweet
Pot sa fac reclama? 🙂 Pe carteadingeanta.com avem o gramada de poze cu oameni in concediu care citesc… si da, se citeste mult. M-am lenevit cu postatul, asa ca nu pot sa dau nici un link, dar cred ca cei mai multi cititori am vazut anul trecut in Jardin de Luxembourg in Paris. Parcul era plin, si la 2-3 banci vedeai pe cineva cu o carte (sau un ghid de calatorie). Atmosfera era foarte misto asa ca am sprijinit si eu niste trepte vreo ora cu cartea in mana.
Anul asta am fost in Turcia, intr-o zona mai putin turistica, si pe plaja nu prea se citea. In schimb, in holul hotelului exista o mica “biblioteca” din carti lasate de turisti, in vreo 4-5 limbi (engleza, franceza, spaniola, olandeza, germana… culmea, n-am vazut nici una in turca). Eu am profitat de ocazie si de o carte “pentru incepatori” (versiunea prescurtata a unui roman) si mi-am reamintit cate ceva din spaniola pe care o uitasem. Destul de multi dintre turistii din hotel imprumutau carti de acolo si citeau langa piscina.
@Jen: stiam de Cartea din geanta, dar nu mai intrasem demult. Nu e reclama, ca nu se vinde nimic acolo. L-am bagat la blogroll, ca e fain.
Cu Jardin de Luxembourg deja trisezi, ca acolo e alta treaba 🙂 Faina biblioteca ad-hoc in holul hotelului. Ma gandeam (sunt sigur ca si altii se gnadeau la asta) sa facem astfel de biblioteci ad-hoc in statiile de metrou. Ce-i citit si nu intentionezi sa recitesti lasi acolo. Sau dublurile (eu am un raft!). Din pacate, cred ca ar disparea rapid, aparand pe tarabe de anticar…
Anul trecut eram in Egipt si un tip, in jurul a 40 de ani, dupa aia mi-am dat seama ca aducea destul de bine cu Charles Stross, citea o carte hardcover destul de voluminoasa. Eu cred ca venise singur in vacanta deoarece la plaja, in sezlong la piscina sau la barul hotelului era doar el si cartea lui. Mi-a creat o impresie destul de buna, dar totusi, sa vii in vacanta si sa nu vezi ce-i in jurul tau parca e putin ciudat. Sunt curios daca si acum citeste tot acea carte :-P. In rest pe plaja se citea destul de mult, de la adolescente cu nasul in reviste pana la mine, care din graba luasem de acasa…nu va vine sa credeti ce carte am ales eu de lecturat in vacanta dar e adevarat – Emil Cioran-sfarsitul care incepe. Sunt sigur ca eram ciudatul pe acolo, dar erau englezi, rusi si nemti ce sigur nu-si dadeau seama cu ce ma “delectez” eu la bronzat.
Vlad, acum mi-am dat seama ce bine seamana cu povestioara ta. Sigur nu erai si tu in acea perioada in Egipt? Poate e acelasi personaj.
Pana cand putem trimite istorioarele?
@Ioana: o saptamana ar fi de ajuns?
@Flav: al meu era insotit si ceva mai tanar. Era fiu-su! 😀
Hmm, anul asta n-am ales o destinatie turistica pentru vacanta. Am fost doua saptamani in Germania, cu baza in Frankfurt si o fuga scurta in Olanda la Amsterdam. N-am vazut oameni citind decat ghiduri turistice si harti. A fost insa o faza draguta in Eindhoven. Iesisem sa ne facem plimbarea de seara, desi picura. Pe strada principala, marginita de baruri si restaurante pe ambele parti, un tip statea singur la o masa inalta de pe mica terasa a unui local. Era singur, doar cu o carte in fata, groasa, mare si cartonata. Cred ca era galbena coperta, dar nu garantez. Deasupra era o copertina, deci n-ar fi trebuit sa fie probleme. Partea amuzanta este ca, fiind deja intuneric afara, trebuia sa stea cu spatele la strada si aplecat deasupra cartii, ca sa poata citi la lumina slaba ce venea din interior, din care cauza ramanea cu spatele descoperit. La intoarcere ploua de-a binelea, dar el era tot acolo, neclintit, si barmanul tocmai ii aducea o bautura noua. 😀 Mi-as dori sa dau si eu dovada de o asemenea dedicatie, insa cand vine vorba de ploaie… brrr 😛
Vlad, mersi pt blogroll 🙂
Flav, si eu sunt ciudata dintr-aia uneori… La mare il las pe prietenul meu sa inoate si eu citesc 😛 Iar cartea in spaniola de care ziceam mai sus am citit-o in timpul unei croaziere – la un moment dat te saturi sa te uiti la mare 😀