După o vacanţă de 2 săptămâni (aş fi vrut mai mult… 🙁 ), iată-mă-s din nou pe baricade.
Vara asta, cum spune titlul filmului, am fost la mare şi la munte. Şi a fost bine. Am vizitat mini-librăriile Nemira din 2 Mai şi Vama Veche, plus plaje şi locuri unde peştele a fost taaare bun (deşi, zic unii cârcotaşi, cică nu ar fi proaspăt pescuit din mare, ci congelat de la Metro… enfin).
Nu a fost o vacanţă spectaculoasă, nu am trecut decât prin locuri cunoscute, nu am văzut nimic nou (deh, criză). Dar m-am bucurat de tihnă şi linişte. Deşi mi-am luat cu mine un ghiozdan de cărţi de citit şi un manuscris de lucrat, am sfârşit prin a citi în cele două săptămâni o singură carte de două sute de pagini (n-am lucrat nimic, evident). Şi nu există nici măcar un singur regret, cartea a fost excelentă 😀 Cortazar este unul din preferatii mei, dar am siguranta că volumul “Cât de mult o iubim pe Glenda” va placea (sau ar trebui să placă) oricui.
Într-un fel, vacanţa asta am preferat să îi privesc pe alţii cum citesc pe plajă, decât să stau cu nasul în carte. Şi nu erau deloc puţini, cum pesimistul din mine se tot căina în avans. Întors acasă, aflu din articolul lui Marius Ghilezan în Observator cultural că la mare se citeşte puţin iar cartea se vinde prost. Nu ne-am bronzat pe aceleaşi plaje, dar pe unde am trecut eu se citea şi se vindea carte destul de bine.
Inclusiv cărţi pe care nu te-ai fi aşteptat să le vezi murdare de nisip. Într-una din zile, aproape de noi era o familie compusă din trei adulţi şi doi copii. Cele două femei, blonde, frumoase, rafinate, semănau destul de mult, de unde am dedus că sunt surori. A fost uşor de ghicit al cărei soţ este bărbatul bronzat, musculos, cu un aer un pic misterios care citea lângă ele (deşi aveai o permanentă senzaţie că lucrurile nu sunt cum par…). Nu am reuşit însă absolut deloc să-mi dau seama ai cui erau cei doi copii blonzi şi simpatici care se învârteau în jurul lor cu lopeţi şi găleţi. Pe măsură ce soarele cobora, tipul era cufundat în lectură. Cam la momentul ăsta bănuiam că citeşte un roman de suspans sau poliţist. Până la urmă, două femei superbe lângă tine, doi copii adorabil, să ignori totul cu desăvârşire…
Lumina se împuţina, iar ele au strâns lucrurile, copii s-au uscat pe cap şi s-au îmbrăcat. El citea în continuare. Când a trebuit strânsă rogojina, s-a mutat doar o palmă la stânga, direct pe nisip, cerând să îi lase un prosop. Nu avea de gând să intre în mare (devenise deja prea interesant să mai plec, trebuia să îl urmăresc până la capăt), ci doar să îl folosească drept sprijin pentru cap. Ele au plecat, întunericul deja începea să acopere plaja. Muream de curiozitate să văd ce citeşte, mai ales că puteam observa anumite ilustraţii alb-negru în carte (sigur nu-i thriller, îmi zic). Dar ce e? Era aproape noapte, iar el citea în continuare, nemişcat de când plecaseră ele.
Era târziu şi trebuia să acţionez: dacă ar fi închis cartea brusc şi ar fi plecat exista riscul să nu aflu niciodata. Ce citea? Disimulând (fără prea multă abilitate) o poftă subită de a intra în apă, la întoarcerea spre prosop am putut vedea cu claritate copertele I şi IV. Stupoare: macho man citea… ISTORIA PAPILOR. Iniţial am crezut că vederea îmi joacă feste. Dar nu. Papii erau tot acolo.
Să nu mă înţelegeţi greşit, e OK să-ţi placă istoria, inclusiv istoria bisericii. Dar era ca şi cum Pepe (cântăreţul, latino lover) ar fi stat pe plajă cu Immanuel Kant în mână. Adică tipul avea un aer gen “pot să am orice femeie de pe plajă, doar că azi n-am chef”… Papi… 🙂
Aşa că vreau să vă întreb: ce aţi văzut pe unde aţi fost în vacanţă? Se citeşte mai mult, mai puţin? Şi-au făcut editurile treaba încercând să ajungă până aproape de nisip?
Şi concursul: cine povesteşte cea mai interesantă/amuzantă/simpatică/etc. istorioară despre vacanţă şi cărţi primeşte o carte gratuită la alegere. Istorioarele le puteţi pune în comentarii la acest post, ca să se poată bucura de ele toată lumea, nu doar noi cei de la Nemira. Câştigătorul va fi ales de noi (da, criteriile vor fi inevitabil subiective 😛 )
Ei, cum a fost în vacanţă?
UPDATE: Avem egalitate, astfel incat suplimentam premiile: 2 carti gratis. Castigatorii sunt Stefan si Weird Vision. Felicitari!
Tweet
Eu nu am avut asa obiective marete in concediu… mi-am luat doar 3 carti, toate din colectia Nautilus. Am fost in Croatia, langa Omis … am avut si multe de vizitat, mai ales pentru 7 nopti cat am stat acolo impreuna cu prietena … in plus ne-am logodit in mijlocul adriaticii, pe o barca cu motor… dar cu toate astea am reusit sa termin Enders Game pe nerasuflate, cu parere de rau ca nu am luat cu mine urmatoru volum din serie… si Rabdarea timpului pe care chiar daca era mai subtirica abea am reushit sa o rumeg nefiind asa interesanta precum romanu lui Orson Scott Card…
oricum si acolo am vazut o groaza citiind, thriller, istorie.. de toate
@CSPG: felicitari pentru logodna! 😀
Jen, totusi din toate cartile pe care le am in biblioteca, unele usoare ,de vacanta, eu sa aleg Cioran…hmm ciudatel.
Weird Vision, sigur nici ala nu e tipul de care zic eu? Exact asa era si cartea lui, cartonata, mare si galbena. Parca il vad si acum concentrat asupra cartii cu o cafea langa si tigara aferenta.
Cea mai ciudata chestie mi-s-a intimplat acum vreo doua -trei saptamini cind lucram in interes de serviciu intr-o comuna aflata aproape de Urziceni unde modernizam reteaua electrica sa vad o tipa, se vedea ca nu este localnica cu o carte in mina stind pe o banca la umbra si citind “Cum as putea sa te mint”, uluirea care s-a citit pe fata mea vazind sigla arhicunoscuta a editurii cred ca a facut-o sa-si ridice ochii din carte si sa-mi arunce o privire ceva de genul “-Ce n-ai mai vazut pe cineva sa citeasca carti?” la care mi-am cerut scuze pentru insistenta si i-am spus ca sunt fan Nemira .
Mare mi-a fost surpriza sa-mi spuna ca si ei ii plac cartile Nemira si adora seria Gossip Girls iar pentru vacanta considera ca numai cartile publicate de Nemira sunt cele mai misto.Fiind fan sf pina in maduva oaselor am incercat sa abat subiectul spre colectia Nautilus dar am constatat cu tristete ca acestei fete nu-i place prea mult sefeul asta ca sa indulcesc amarul dar in schimb din colectia Suspans, Stephen King este regele lecturilor ei si mi-o mai spus ca ar mai fi vreo citiva autori si autoare dar ca asta nu este nimeni.As mai fi vrut sa stau de vorba dar cum bine stiti ca trebuie indeplinita si sarcina de munca am renuntat sa mai stau la taclale si mi-am vazut de treaba, dar am ramas placut surprins ca uite totusi generatia tinara citeste,bravas voua tinerilor! si-n vacanta la tara ei da! se citeste.
@vlad: Mai am o intrebare… Exista vreo limita de cuvinte, minim, maxim? Ca eu cand am citit povestea ta am crezut ca la fel de mari trebuie sa fie si ale noastre, dar vad in comentariile postate deja ca nu sunt f mari…
@Ioana: cat simti tu, nu impun limite de data asta.
Se pare ca pentru mine vacanta a fost plina de peripetii si nu e nevoie sa astept sa inceapa scoala sa le povestesc totul colegilor fiindca au aflat deja. Avem de cateva saptamani aerodrom si avionase. Am stat mult la coada sa prind un bilet, dar iata ca s-a gasit loc si pentru mine. Imi pup prietena si ii promit cea mai buna prajitura doar ca sa o conving sa ma filmeze, sa imi faca poze, sa le spuna celorlalti prin telefon cum se invarte avionul asa meserias cu mine prin aer. In urmatoarele minute sunt prins bine in centuri. Incepem sa ne miscam. Poc, Buf…. si s-a oprit.
Sunt nevoit sa ma dau jos fiindca aripa avionasului s-a gaurit, agatandu-se de gardul care inconjoara pista. Platisem asa ca pilotul m-a urcat in alt avion. De data aceasta totul a mers perfect si am vazut timp de 20 de minute orasul si imprejurimile de la inaltime impreuna cu porumbeii si alte ciori care mai erau prin vazduh. Minunata priveliste, cuvintele sunt prea sarace sa pot descrie ce am vazut si cum m-am simtit.
Eram entuziasmat si cu inima pana la cer, pregatit sa povestesc tuturor despre experienta mea. Dar, cand sa imi desfaca omul centurile de protectie, nu stiu cum sa va spun, dar s-a rupt domnule scaunul pe care stateam si astfel am ajuns catalogat cel mai ghinionist pasager. Numai astfel de pasageri sa nu mai aiba ca dau faliment saracii.
Da, recunosc, mai bine stateam in parc si citeam poezii dintr-o carte… dar.. da-i Doamne romanului mintea de pe urma. Prietena? Inca o mai am … si inca mai rade de mine.
[…] Movie Learnings. Dragoș Jieanu pe IO9.COM : „Stunning work!” Nemira Blog. Vlad Puescu – Cartea de vacanta + concurs! Dark Wolf’s Fantsy Reviews. „The Abbey“ (Abația) by Dan Doboș available in English FanSF. […]