Până de curând, nu citeam decât cărţi tipărite. Rareori, când găseam o carte netradusă la noi sau pe care la momentul respectiv nu mi-o permiteam, dar voiam să o citesc neapărat, o citeam la calculator, dar nici nu mă gândeam să îmi cumpăr un e-reader. Bineînţeles, mi se părea util… dar numai pentru alţii.
De vreo lună, totuşi, am început să folosesc un e-reader şi mi-am schimbat complet părerea despre aceste gadgeturi.
Deşi a citi o carte “adevărată”, a-i simţi mirosul şi textura paginilor este o experienţă care se compară cu greu citirii unei cărţi în format electronic, trebuie să recunosc că diferenţele dintre cele două chiar nu sunt atât de mari. Dar acestea există totuşi.
În primul rând, nu cred că o să mă contrazică cineva când o să spun că e mult mai uşor să pleci într-o călătorie cu un simplu e-reader în bagaj decât cu două-trei cărţi. Aţi putea spune că nu are rost să iei mai mult de o carte când pleci în vacanţă, pentru că, ajuns la destinaţie, nu vei citi prea mult şi sunt de aceaşi părere, dar nu vi s-a întâmplat niciodată să terminaţi pe drum o carte deja începută ca apoi să vă plictisiţi?
Totuşi, trebuie să recunosc că în unele cazuri o carte tipărită este mult mai utilă. La plajă, de exemplu. Eu sunt genul căruia îi face plăcere să lenevească pe sezlong, la umbră, cu o carte în mână. În cazul acesta, sigur nu aş folosi e-readerul, pentru că vreau să mă relaxez, nu să am grijă să nu îmi fie furat (parcă una e să ţi se fure o carte de câteva zeci de lei şi alta e să rămâi fără un e-reader de câteva milioane, nu?) sau să nu îmi cadă în nisip, să nu se ude…
Un alt motiv pentru care prefer cărţile tipărite este că am obiceiul să stric repede orice gadget. De fapt, acesta era unul dintre motivele pentru care nu voiam un e-reader, eram sigură că o să reuşesc să îl scap pe jos, să îl zgârii sau cine ştie ce altceva. Până acum nu s-a întâmplat, dar mai e timp… 🙂 Cu o carte tipărită nu ai astfel de probleme. Nu are ce să se zgârie sau spargă, nu păteşte nimic dacă îţi scapă din mână. În cel mai rău caz, poţi vărsa ceva pe ea şi rămâi cu câteva pagini pătate. Dar măcar ştii că încă o mai poţi folosi.
O altă problemă ar mai fi bateria. Chiar dacă e-readerele au o autonomie mare, de aproximativ o lună, se poate întâmpla să se descarce chiar în momentul în care eroul poveştii face ceva incredibil. Sau, chiar mai rău, bateria se poate strica, pur şi simplu.
Multora le face plăcere să aibă o bibliotecă umplută cu cărţi rare sau vechi. Din păcate, nu poţi face asta cu cărţile în format electronic, nu?
De asemenea, nu cred că sunt singura care a păstrat o floare între paginile unei cărţi. Mai are rost să spun că nu poţi face asta cu un e-reader?
Aţi încercat să citiţi o carte tipărită în timp ce staţi întinşi în pat, pe o parte? Cam greu să daţi paginile, nu? Cu un e-reader nu există această problemă, pentru că nu este nevoie de ambele mâini atunci când dai paginile.
Cred că vi s-a întâmplat şi vouă, copii fiind, să vă chinuiţi să căraţi un ghiozdan greu de câteva kilograme bune la şcoală. Caiete, patru-cinci manuale, culegeri de probleme… Dacă elevii ar putea să înlocuiască manualele grele cu e-book-uri, le-ar fi mult mai simplu. Rămâne, totuşi, problema banilor, pentru că mulţi părinţi nu îşi permit să cumpere e-readere copiilor.
Nu toţi pot folosi un e-reader şi când zic asta mă gândesc în primul rând la bunicii mei. Deşi au două biblioteci pline cu cărţi pe care le-au citit de.. nici ei nu cred că mai ţin minte de câte ori, mi-e greu să cred că o să dea o mare parte din pensie pe un gadget pe care ar învăţa cu greu să îl folosească.
Totuşi, şi tot la bunici mă duc prima dată cu gândul, la cele mai multe e-readere poţi mări/micşora mărimea literelor, astfel încât să îţi fie cât mai uşor să citeşti.
O altă parte proastă la e-book-uri este că mulţi scriitori nu sunt de acord să li se publice cărţile şi în format electronic, din cauza pirateriei.
Şi apropo de piraterie, de ce să fiu ipocrită şi să nu menţionez tocmai acest aspect, sute de e-book-uri se pot downloada în mod gratuit de pe Internet. Problema este că de multe ori poţi downloada o carte plină cu greşeli…
Iar dacă sunteţi împotriva pirateriei, oricum daţi mult mai puţini bani pe un e-book decât pe o carte tipărită.
În plus, la e-book-uri, poţi să pui câte semne de carte vrei, fie că ai găsit un citat pe care vrei să-l ţii minte sau ceva despre care vrei să afli mai multe informaţii. Ce-i drept, unii obişnuiesc să îndoaie paginile sau să le mâzgălească, dar eu niciodată nu am făcut asta şi nici nu o să o fac.
Deşi mulţi cred că e-book-urile vor reuşi să înlocuiască aşa numitele “cărţi adevărate”, nu cred că asta se va întâmpla prea curând. Unii vor rămâne la cărţile tipărite, unii le-au înlocuit (sau le vor înlocui) cu cele în format electronic, iar alţii, la fel ca şi mine, le alternează.
Fiecare prezintă atât calităţi, cât şi defecte, astfel încât mie, cel puţin, mi-e greu să mă decid. Voi de care parte sunteţi?
Tweet
Pana sa apara e-readerele am citit sute de carti in format clasic, in care am investit sume considerabile. Pe de alta parte tatal meu a fost si el un cititor inveterat care mi-a lasat o biblioteca de vre-o 1000 de volume de toate genurile. Totul a fost OK pana cand fata mea a crescut si a ajuns la varsta maritisului si a aparut problema existentiala: isi cumpara apartament sau impart casa batraneasca (ar fi a V-a generatie care traieste in aceasta casa) in doua apartamente ca sa-i fac si ei un coltisor personal. Normal ca am optat pentru a doua alternativa si normal ca ei i-a revenit partea cea mai consistenta din casa. Eeee si din momentul asta revenim la subiectul nostru. Din multitudinea de carti pe care o am doar o mica parte mi-a mai incaput in spatiul ramas (fica-mea nu m-a mostenit in privinta cartilor si nu cred ca exagerez spunand ca pana la varsta asta n-a citit mai mult de 30-40 de carti si nici nu a fost dispusa sa aloce un spatiu prea mare din apartamentul ei acestor carti) si o mare parte din biblioteca mea a ajuns in pod in multe cutii de carton. Si acum intreb ce este mai util sa ai o biblioteca clasica pe care n-o poti accesa sau o biblioteca virtuala pe care o poti cara oriunde dupa tine daca te superi ?
Inafara spatiului destul de mare pe care il ocupa o carte clasica, mai apare si problema versatilitatii dispozitivelor electronice. Tableta care o folosesc pe post de e-reader o pot folosi si pe post de ziar electronic, pe ea pot vedea si un film, un program TV, o pot utiliza ca agenda si o multime de aplicatii mai mult sau mai putin folositoare. Pe langa toate astea acest dispozitiv (suna mai bine decat gadget) implineste si un vechi vis din copilarie: cand eram pustan de multe ori ajungeam sa citesc noaptea sub patura la lumina lanternei, pentru ca tatal meu era de parere ca mai trebuie sa si dorm. In momentele acelea visam sa am o carte cu paginile luminoase, caci era tare greu sa tii cartea cu o mana si lanterna cu cealalta.
Si acum vreau sa abordez un alt aspect discutat aici si anume pirateria. Am fost si raman un cititor inveterat. Am respectat intotdeauna cartea si multe din cartile citite, uneori chiar de mai multe ori arata ca si neatinse, dar la ora actuala cu un salariu de 600 lei, efectiv nu-mi mai pot permite sa cumpar carti (de multe ori acest salariu nu-mi permite sa cumpar nici suficienta mancare), avand in vedere ca de exemplu Dansul dragonilor al lui George Martin costa 107 lei si este al cincilea volum dintr-o serie la fel de scumpa. Unde pe vremuri (am avut si perioade mai bune) imi permiteam sa cumpar 3-4 carti pe luna, acum pana si cartile “Adevarul” mi se par scumpe, pe langa faptul pe care l-am relatat anterior ca nu mai am loc sa pun carti noi. Si atunci unuia ca mine ce-i ramane altceva decat sa pirateze, pentru ca pe de o parte nu mai am resurse financiare sa cumpar carti, iar pe de alta parte carti virtuale in limba romana nu se prea gasesc in mod oficial. Deci am luat de pe net un calup de vre-o 800 de carti, dintre care mai bine de 80-90% deja le aveam in format clasic. Intr-un fel nici nu consider ca am piratat acele carti deoarece le-am platit o data cumparandu-le in format clasic, iar dintre cele pe care nu le aveam, o parte din ele e posibil sa nici nu ajung sa le citesc
Un alt aspect ar fi si acela ca de exemplu ca eu, care-mi duc cu greu traiul de pe o zi pe alta, trebuie sa platesc un pret exorbitant pentru o carte scrisa de doamna J.K.Rowling, care este una dintre cele mai bogate femei din Anglia, si careia i se pare ca nu-i ajung banii de refuza si publicarea virtuala a cartilor ei.