Vineri s-au decernat Premiile “Vladimir Colin” pentru literatură SF&Fantasy, ediţia a şasea. Editura Nemira a avut 5 nominalizări, iar câştigătorii au fost Liviu Radu cu Armata moliilor – cel mai bun roman fantastic şi Marian Truţă cu A doua venire – cel mai bun volum de proză scurtă SF.
Armata moliilor este primul volum din seria Taravik. Personajul care dă numele seriei este curier independent şi caftangiu contractual. Duce o viaţă palpitantă – cărând colete şi scrisori prin pustiu, cu ajutorul lui Kostik, pegasul său cu o singură aripă. O alergătură prin deşert, o bere rece, un salt într-o râpă – timpul trece într-un mod interesant. Până în dimineaţa în care Marieţa, iubita lui, îl izgoneşte de acasă pentru că nu-i manierat şi nu ştie să se poate. Nu i-a făcut niciodată un cadou – măcar un ineluş din bronz, că de unul de aur nici nu poate să fie vorba.Aşa începe aventura lui Taravik. Căutând un inel pentru Marieţa, curierul caftangiu pune în mişcare forţe oculte, trezeşte simpatia zeilor şi se ia la întrecere cu vrăjitori de pe alte tărâmuri. Dar, mai ales, face să reînvie Armata Moliilor!
A doua venire ne arată o Românie care face şi desface jocurile politice din Europa şi din lume cu ajutorul alchimiştilor. Avem o altă Românie, în care Biserica Ortodoxă şi Vaticanul se opun din răsputeri planului elveţienilor de a porni Maşina lui Dumnezeu, un accelerator de particule gigantic menit să grăbească a doua venire a lui Iisus pe Pământ.
În 1960, Gagarin ratează aterizarea și ajunge pe undeva pe lângă Calafat, într-un sat din Lunca Dunării. Numai că România este regat, URSS nu există, iar harta politică a lumii arată cu totul altfel decât ştim. Undeva în București, prin anii ’80, un radioamator este prins într-o încleştare bizară dintre două tabere: o lume a unui trecut probabil, dar inexistent, şi o lume a unui viitor virtual, dar improbabil. În 1989, Ceaușescu a câștigat partida. Suntem în anul 2010, în plină dictatură comunistă și asistăm la zbaterile unui obscur scriitor de science fiction. Avem patru feţe diferite ale României, deci patru istorii alternative, în care personajele încearcă să-şi construiască o oază de normalitate, în ciuda întâmplărilor pe care sunt nevoite să le trăiască.
