Sau poate că ar fi trebuit să întreb: de ce preferăm Science-Fiction în loc de Fantasy? Sau: de ce preferăm Fantasy în loc de Science-Fiction?
Este adevărat, mulţi dintre cititorii de „imaginar” nu simt nevoia acestei (pseudo)dihotomii. Unii nu văd nici o diferenţă între cele două genuri sau, dacă o sesizează, o consideră irelevantă. Sunt destui care citesc cu egală plăcere şi SF şi F. Fără a face o judecată de valoare (fără a propune o confruntare între SF şi F) nu putem, totuşi, să nu observăm o tendinţă a ultimilor ani: science-fiction-ul pierde teren (rapid) în faţa fantasy-ului. Unii autori de la noi chiar recurg la exprimări tranşante legate de ponderea mai mare sau mai mică a unui gen sau altul. Astfel, Lucian Merişca era de părere, într-un inerviu din revista Helion, că „SF-ul şi-a îndeplinit menirea şi nu trebuie să-l plângem dacă dispare ca gen explicit”.
Science fiction-ul a murit, trăiască… fantasy-ul?
În plus, alţi autori de la noi consacraţi pe SF au scris în cele din urmă şi F. Spre exemplu Liviu Radu, dar nu numai el. Ceea ce se poate observa pe plan mondial se remarca şi la noi: există o basculare dinspre SF către F. Aşa vor cititorii? Consumatorul de „imaginar” a impus acest lucru? Sau autorii au simţit cumva o anumită epuizare a izvoarelor sau a resurselor science-fiction-ului şi de aceea au trecut cu arme şi bagaje în tabăra cealaltă? Ar fi interesant de văzut, de căutat, de descoperit mecanismele care au dus la această orientare, cine pe cine a influenţat şi mai ales cum şi de ce. Are science-fiction-ul în sine forţa de a renaşte şi de a reveni la „forma” anilor 60-70-80? Sau va fi unul dintre genurile literare extincte, despre care viitorimea abia va şti că a existat?
Science-fantasy, o cale de mijloc?
La intersecţia celor două genuri se regăseşte un subgen extrem de volatil: science-fantasy. Ar fi o cale de mijloc, prin care science-fiction-ul ar putea supravieţui, grefat pe fantasy. Un amestec din care pot răsări adevărate bijuterii literare, cum ar fi „Divertisment pentru vrăjitoare” al lui Vladimir Colin. Rod Serling spunea următoarele: „science-fiction-ul face ca neverosimilul să devină posibil, în vreme ce science-fantasy face ca imposibilul să devină verosimil”. Extrapolând sau forţând un pic lucrurile, ne putem întreba atunci: vrem imposibilul posibil acum?
Economic şi arid vorbind, genul fantasy a întrecut genul scienece-fiction. Poate pentru că nu mai avem răbdare şi nu mai credem în puterea sefeului să ne modeleze/ajute visele? Poate pentru că fantasy-ul a simţit că, într-un ev trepidant şi alienant, poate oferi sufletului linişte şi iluzia că imposibilul este posibil. Fantasy-ul oferă imediat ceea ce science-fiction-ul doar promite.
Voi ce părere aveţi?
Tweet
Poate ca SF-ul devine tot mai rar si din cauza ca nu orice “scriitoare” ca Suzane Collins sau Stephenie Meyer sunt in stare sa scrie un SCIENCE-fiction(fantasy). Pentru asa ceva e nevoie de documentare precum si ceva inclinatie spre tehnica a autorului. Este mult mai usor sa scrii despre vampirite si elfi decat sa te apuci sa analizezi o gaura neagra sau mai stiu eu ce.
Iar cum numarul de autori a explodat in ultimul timp, e normal ca, calitatea lor tehnica sa scada.
Eu zic ca SF-ul nu a “scazut”, ci pur si simplu a crescut foarte mult genul Fantasy.
Personal imi plac amandoua, cand vreau ceva usor si simplu, bag niste elfi & co, cand vreau ceva hardcore, bag un SF imbarligat.
Sunt de acord cu crocodilu; e mai simplu sa inventezi decat sa te documentezi. In plus, cred ca fantasy-ul poate fi parcurs si de cartre cititorii mai tineri, in timp ce pt a citi SF trebuie sa ai anumite cunostinte… sau macar rabdare sa incerci sa intelegi despre ce este vorba 🙂
Vorbim defapt despre doua genuri: Heroic Fantasy (LOTR SI urmasii), si Science Fiction. Daca pui F pe amandoua, e ca si cum ai pune X pe porn si erotic.
Nu varsta sau nivelul de cunostinte tehnice (tehnologice) te indruma spre unul din genuri, ci afinitatea.. spirituala (atata timp cat consideram “cartile” ca fiind “hrana spirituala”, evident). Ambele au cautare; ce preferi mai mult: apa sau aerul..?
Vivat !
Exact pe topic, iata un articol f interesant 😉
http://beranger.org/post/3132018580/ba-sa-avem-pardon-domnisoara
Exact pe topic, iata un articol f interesant 😉
http://beranger.org/post/3132018580/ba-sa-avem-pardon-domnisoara
Orice gen literar trăieşte nu cât timp există creatori dedicaţi acelui gen, ci cât timp există cititori, asta deoarece o carte nu e suficient să fie scrisă, mai trebuie să fie şi publicată, iar editurile nu-şi permit să se orienteze după criteriul valorii ( decât într-o foarte mică măsură) ci după cerinţele pieţii. Iar la noi ( şi nu numai, dar mai ales) tendinţele sunt astea. Înţelegerea în profunzime a unei cărţi hard-sf necesită cunoştinţe ştiinţifice destul de bine puse la punct, pe când fantasyul este la îndemâna oricărui cititor. Într-o ţară în care biserica are o influenţă mai puternică asupra vieţii politice, economice, sociale decât au oamenii de ştiinţă şi în care reprezentanţii religiei au reuşit să impună scoaterea teoriei darwiniste şi a teoriei evoluţioniste din planul de învăţământ, cred că nu are sens să ne întrebăm de ce câştigă teren an după an fantasticul. Motivul este unul simplu: pentru că an după an creşte numărul celor care îşi explică cele ce se întâmplă în jurul lor prin “aşa a vrut Dumnezeu”, unde Dumnezeu reprezintă de fapt orice entitate superioară obscură deoarece tot omul se consideră a fi bun ortodox, catolic, reformat, etc. deşi nu ar putea defini dogmatica ortodoxă, catolică sau reformată. Iar numărul celor pentru care lucrurile se întâmplă în lume după legi ale fizicii, chimiei, biologiei, astronomiei, psihologiei maselor, etc. scade aproape în ritmul în care populaţia îmbătrâneşte şi moare. Pentru oameni ceea ce nu cunosc nu există. Iar atunci când ceva nu-şi pot explica cu ajutorul unor noţiuni ştiinţifice o cataloghează drept minune, ceea ce face ca majorităţii lumea să fie un loc în care minunile se manifestă la tot pasul, forţe impresionante aparţinând unor entităţi misterioase fac şi desfac, aduc noroc sau ghinion, ajută sau pedepsesc, vindecă sau omoară.
Partea tristă e că nici nu se va schimba ceva prea curând. Asta deoarece celor aflaţi în funcţii de răspundere le convine mai mult să conducă un popor care consideră că ei se află acolo pentru că aşa a vrut Dumnezeu şi tot ce se întâmplă este tot pentru că asta a fost voinţa divină, decât să conducă un popor capabil să zică ” eşti acolo pentru a lua decizii pe baza unor analize şi dacă deciziile îţi sunt proaste atunci te dăm la o parte”.
De ce fantasy şi nu science-fiction? Pentru că mai uşor este să visez că zbor decât să înţeleg ştiinţa care face zborul posibil.
De ce fantasy şi nu science-fiction? Pentru că începând din 1989, numărul şcolilor a scăzut în medie cu o mie pe an, numărul locurilor din spitale cu o medie de 4000 pe an iar numărul bisericilor a crescut anual cu 200 iar şcoala înseamna science-fiction, biserica e fantasy.
( http://www.romanialibera.ro/actualitate/eveniment/romania-in-plata-domnului-dispar-trei-scoli-pe-zi-apare-o-biserica-la-doua-zile-174887.html )
Să nu mă înţelegeţi greşit, eu cred în Dumnezeu, dar Dumnezeu nu mai are nici o legătură cu religiile şi cu biserica.
De ce acum douăzeci de ani “vampirismul” nu a avut succesul de acum? Eu cred că unul din motive este acela că tinerilor de acum douăzeci de ani existenţa vampirilor li se părea o chestie trasă de păr, biologic improbabilă, iar celor de acum li se pare posibilă pentru că pierd din vedere aspectul biologic al acestor creaturi fantastice şi pun preţ doar pe puterile cu care creatorii lor literari i-au înzestrat.
De ce fantasy şi nu science-fiction? Simplu: dacă zic că un copil a început să înveţe la 7 ani şi a învăţat timp de douăzeci de ani ca să ajungă pilot pe un avion, apoi a muncit 15 ani pe brânci şi şi-a cumpărat propriul avion atunci sunt plictisitor. Dacă spun ca un copil s-a distrat timp de treizeci şi cinci de ani şi atunci a apărut dintre norişori muma Pădurii şi cu o baghetă fermecată i-a transformat bocancul în avion, iar pe el în pilot, atunci sunt fascinant.
Imi plac ambele genuri, SF si Fantasy.
Dar imi plac ca genuri separate si nu amestecate.
Genul Science Fantasy e un fel de ghiveci greu de digerat.
Deci… daca citesc fantasy… inseamna ca si cred in elfi si vampiri? Un fan SF ar putea sa gandeasca ceva mai logic, zic eu.
(Si nu inteleg de ce atat de multa lume se refera doar la HARD SF. Exista si multe alte sub-genuri pe langa el.)
Nu draga mea, nu am zis că a citi fantasy înseamnă obligatoriu şi a crede. Eu am zis ( mai citeşte o dată, dar ceva mai atent) că sunt an după an tot mai mulţi cei care cred în elfi, vârcolaci, etc, într-un cuvânt în minuni, iar aceştia vor citii obligatoriu fantasy, nu science-fiction fie acesta chiar şi soft sefe, cyberpunk sau ce mai vrei tu să fie.Am zis că an după an se acordă importanţă tot mai mare celor în care putem crede şi o atenţie tot mai mică celor pe care le putem cunoaşte.
O cititoare veche ar putea să citească mai atent, zic eu. Sau eventual ar putea să citească de două ori pentru a înţelege, nu să răspundă la ce crede că a spus celălalt.