Sau poate că ar fi trebuit să întreb: de ce preferăm Science-Fiction în loc de Fantasy? Sau: de ce preferăm Fantasy în loc de Science-Fiction?
Este adevărat, mulţi dintre cititorii de „imaginar” nu simt nevoia acestei (pseudo)dihotomii. Unii nu văd nici o diferenţă între cele două genuri sau, dacă o sesizează, o consideră irelevantă. Sunt destui care citesc cu egală plăcere şi SF şi F. Fără a face o judecată de valoare (fără a propune o confruntare între SF şi F) nu putem, totuşi, să nu observăm o tendinţă a ultimilor ani: science-fiction-ul pierde teren (rapid) în faţa fantasy-ului. Unii autori de la noi chiar recurg la exprimări tranşante legate de ponderea mai mare sau mai mică a unui gen sau altul. Astfel, Lucian Merişca era de părere, într-un inerviu din revista Helion, că „SF-ul şi-a îndeplinit menirea şi nu trebuie să-l plângem dacă dispare ca gen explicit”.
Science fiction-ul a murit, trăiască… fantasy-ul?
În plus, alţi autori de la noi consacraţi pe SF au scris în cele din urmă şi F. Spre exemplu Liviu Radu, dar nu numai el. Ceea ce se poate observa pe plan mondial se remarca şi la noi: există o basculare dinspre SF către F. Aşa vor cititorii? Consumatorul de „imaginar” a impus acest lucru? Sau autorii au simţit cumva o anumită epuizare a izvoarelor sau a resurselor science-fiction-ului şi de aceea au trecut cu arme şi bagaje în tabăra cealaltă? Ar fi interesant de văzut, de căutat, de descoperit mecanismele care au dus la această orientare, cine pe cine a influenţat şi mai ales cum şi de ce. Are science-fiction-ul în sine forţa de a renaşte şi de a reveni la „forma” anilor 60-70-80? Sau va fi unul dintre genurile literare extincte, despre care viitorimea abia va şti că a existat?
Science-fantasy, o cale de mijloc?
La intersecţia celor două genuri se regăseşte un subgen extrem de volatil: science-fantasy. Ar fi o cale de mijloc, prin care science-fiction-ul ar putea supravieţui, grefat pe fantasy. Un amestec din care pot răsări adevărate bijuterii literare, cum ar fi „Divertisment pentru vrăjitoare” al lui Vladimir Colin. Rod Serling spunea următoarele: „science-fiction-ul face ca neverosimilul să devină posibil, în vreme ce science-fantasy face ca imposibilul să devină verosimil”. Extrapolând sau forţând un pic lucrurile, ne putem întreba atunci: vrem imposibilul posibil acum?
Economic şi arid vorbind, genul fantasy a întrecut genul scienece-fiction. Poate pentru că nu mai avem răbdare şi nu mai credem în puterea sefeului să ne modeleze/ajute visele? Poate pentru că fantasy-ul a simţit că, într-un ev trepidant şi alienant, poate oferi sufletului linişte şi iluzia că imposibilul este posibil. Fantasy-ul oferă imediat ceea ce science-fiction-ul doar promite.
Voi ce părere aveţi?
Tweet
Sigur ca multi consumatori de “imaginar” apreciaza ambele genuri in egala masura. Totusi, ar fi interesant de stiut de ce, in ultima perioada (adica ultimii ani) fantasy-ul a castigat un avans vizibil fata de science fiction (ma refer la preferintele cititorilor care se regasesc, fireste, in vanzari)
Poate pentru ca nu se mai scrie SF de calitate? 😀 Zic si eu… Sau poate pentru ca s-au schimbat cititorii. Cine cumpara cartile? Adolescentii? Adultii? Daca varsta cumparatorilor a scazut, eu zic ca e destul de normal ca lucrurile mai apropiate de povesti sa se vanda mai bine.
Eu, una, nu citesc hard SF decat foarte, foarte rar. Sunt sigura ca Feri si altii o sa strambe din nas, dar eu vreau sa citesc literatura, nu demonstratii ale teoremelor, iar cam toti autorii de hard SF pe care i-am citit eu se concentrau prea tare pe stiinta si uitau ca ar trebui sa aiba o actiune si niste personaje. Intre o carte fantasy in care niste oameni (aproape) reali fac ceva si o carte SF in care mi se explica functionarea gaurilor negre… fantasy-ul va castiga totdeauna.
Interesant, Jen… Oare ce anume genereaza lipsa calitatii (in conditiile in care ipoteza este corecta)? Cumva SF-ul sa-si fi atins limitele? Putem vorbi atunci despre “epuizarea” acestui gen literar?
Aici îţi dau dreptate, dragă Jen. În ultimii ani scrierile hard sefe m-au dezamăgit si pe mine. Asta deoarece ideile facile deja s-au exploatat iar cei capabili să jongleze cu conceptele ştiinţifice aparţinând ultimelor descoperiri sunt într-o atât de mare măsură fizicieni, chimişti, etc încât şi când scriu literatură o fac de parcă ar enunţa teoreme. Motiv pentru care eu prefer soft sefeul, cel care exploatează ştiinţele axate pe om.
Oricum, în discuţia asta trebuie să ţinem cont de încă un amănunt, zic eu important. Oamenii citesc din diferite motive, unii pentru că sunt cititori de când se ştiu şi citesc dintr-un soi de inerţie, citesc cu naturaleţea cu care respiră şi ar citi la fel şi dacă nu s-ar mai scrie niciodată nimic. Aceşti cititori citesc orice le pică în mână, fără prejudecăţi. Eventual dacă citesc un autor şi nu le place se feresc de cărţile respectivului, dacă citesc două -trei cărţi aparţinând unui anume subgen şi rămân dezamăgiţi atunci se vor feri de tot ce poartă sigla acelui subgen.
Mai sunt cititorii care citesc din necesitate, asta le este meseria. Ei au tendinţa de a citi superficial, adică fiind foarte prinşi în lumea cărţilor acordă importanţă unor aspecte care pe cititorul de rând nu-l deranjează foarte mult, cum ar fi acurateţea frazei, corectitudinea gramaticală absolută sau calitatea ireproşabilă a traducerii. Ei sunt cititorii (normal că există excepţii) capabili să citeasca o carte din copertă în copertă şi să nu le fie mintea atinsă de nici o idee de acolo, să nu le bată inima mai repede la nici o descriere dar să sesizeze fiecare virgulă greşit pusă şi orice literă greşit tastată.
Apoi sunt cititorii axaţi pe anumite genuri. Cei care nu citesc decât clasici, cei care nu citesc decât americani, cei care nu citesc decât romane poliţiste, cei care nu citesc povestiri, cei care citesc numai science-fiction sau cei care citesc numai fantasy. Aici fiecare citeşte funcţie de ce caută. Iar majoritatea oamenilor vor să evadeze citind, vor o lume mai frumoasă, mai fascinantă, o lume în care misterul şi minunile sunt prezente, o lume în care răul este clar delimitat de bine şi sfârşeşte mereu învins. Lumea asta nu o oferă science-fictionul, din contră, sefeul pune accent pe problemele lumii, împinge lucrurile la limită, încearcă să intuiască unde duc tendinţele actuale, cum influenţează evoluţia tehnologică accelerată viaţa socială, profesională sau sentimentală. Iar sefeul, cu excepţia câtorva utopii notabile, nu oferă imagini ale unui viitor numai lapte şi miere. Pe când fantasy-ul o face. Transportă cititorul într-o lume de basm, într-o lume în care există superputeri, unde creaturi cu capacităţi impresionante aşteaptă cu sufletul la gură sa sară în ajutorul eroului ajuns în dificultate. Iar asta la un nivel mai mult sau mai puţin conştient îşi doresc toţi oamenii, să reuşească, indiferent ce probleme ar avea, să apară o întorsătura norocoasă şi ei să ajungă sus. Aşa că problema se reduce la atitudinea individului în faţa vieţii: preferă să se zbată pentru a ajunge cât mai sus ( profesional sau intelectual) şi face pentru asta orice, inclusiv cititul unor cărţi care-i permit să mai asimileze ceva cunoştinţe, sau se mulţumeşte cu situaţia sa şi preferă să-şi satisfacă setea de a ajunge sus identificându-se cu personaje care reuşesc, altfel spus visând cu ochii deschişi. Firesc, există şi oameni care au ajuns sus şi citesc pur şi simplu de dragul unei lecturi plăcute, de dragul unei lecturi care nu-i solicită ci-i încântă.
Marea majoritate a intelectualilor citesc science-fiction ( pe lângă mainstrem) dar nu au timp de pierdut cu fantasy.
Marea masă a clasei mijlocii ( cu asta mă refer la cei care au făcut un liceu sau o facultate şi nu sunt nici muncitori cu palmele dar nici intelectuali ) aceia citesc fantasy + maistrem, firesc.
Daca ar fi sa facem profilul cititorului de science fiction înrăit cred că l-am prezenta cam aşa:
Are între 20-40 de ani în proporţie de 25% şi peste 40 de ani în proporţie de 75%, este bărbat în proporţie de 85 poate chiar 90 % , a absolvit o facultate tehnică în proporţie de 70-75 % şi lucrează într-un domeniu care necesită cunoştinţe tehnice în proporţie de 80-85%. Asta înseamnă un procent destul de mic din populaţia cititoare. Pe când profilul cititorului axat pe fantasy ar arăta aşa: are vârsta între 10 şi 70 de ani, este în proporţie de 65-70 % femeie ( sunt mai multe cititoare decât cititori), în proporţie de 80% nu a citit altceva decât lecturile obligatorii de la şcoală şi cărţi fantasy, poate lucra în orice domeniu începând de la măturatul strazii şi până la profesor universitar sau cercetător, dar poate fi şi şomer sau casnică şi a absolvit ori urmează să absolve 8 clase (3-4%), 12 clase (30-35%), facultatea (60-65%), iar asta reprezintă un segment mult mai mare al populaţiei.
( Ciferele nu provin de pe urma unui sondaj ci doar în urma unei scurte analize privind cititorii cunoscuţi de mine).
Doar doua chestii, pentru ca sunt pe fuga:
1. Remarc virgulele si acordurile facute prost, dar daca nu sunt in exces trec peste ele si ajung la “sense of wonder” fara sa ma blochez in modul ex-redactor. Din fericire n-am mai dat de mult peste o carte cu atat de multe greseli incat sa fie necitibila… am inceput sa fiu mai selectiva cu editurile.
2. Asa cum si eu am idei preconcepute in legatura cu hard SF-ul, asa ai si tu in legatura cu fantasy-ul. Incearca de exemplu trilogia First Law a lui Abercrombie. Lumea aia nu e absolut deloc ideala, idealizata, frumoasa sau plina de sfarsituri fericite. Nici pe departe, e deprimanta ca dracu’ si autorul nici macar la sfarsit nu le ofera vreo satisfactie ‘eroilor’. Sau, mai aproape de noi, GRRM care omoara personaje pe banda rulanta, sau macar le schilodeste pe ici, pe colo. Fantasy-ul nu se reduce la eroi pe cai albi si dragoni vorbitori.
(Scuze pentru raspunsurile care ajung in toate directiile, nu am remarcat mai devreme ca avem facilitatea de reply acum… iar ordonarea asta in ordine invers cronologica ma omoara.)
Nu mă refeream la tine, Jen. Vorbesc de oameni care se laudă că au citit mii de volume dar dacă stai de vorbă cu ei afli că au citit pentru servici şi de regulă nu ştiu despre ce-i vorba într-o carte pe care zic că au citit-o.
Eu nu am nici o problemă cu fantasyul, citesc şi aşa ceva şi chiar sunt multe care îmi plac, cu toate că prefer sefe. Iar prejudecăţi n-am legat de nimic, nici măcar în legătura cu fantasyul :). Când spun de lumi fermecătoare cu vrăjitori, elfi, gnomi şi trolli , etc. mă refer la faptul că în majoritatea covârşitoare a cazurilor eroul învinge şi răul este eradicat.Este normal să existe şi aici excepţii, cum ar fi cartea lui Martin, de exemplu. Mi-a placut foarte mult tocmai pentru ca imită perfect viaţa, are personaje de care mă ataşez şi se întâmplă să moară, personaje care sunt buni sau răi funcţie de situaţie şi moment, etc. Dar pentru fiecare carte aşa scrisă există o sută scrise pe calapodul basmelor citite în copilărie.
Feri, tare ma indoiesc ca exista din ce in ce mai multi oameni care *cred* in vampiri si elfi. Poate mai multi oameni fascinati de mitologia respectivelor “specii”…
Marian, nu cred ca SF-ul si-a atins vreo limita. Probabil nu aud eu (si poate nici altii) despre cartile recente mai interesante. Ca exemplu, de la Nemira ca sa ramanem in tema, seria lui Robert Charles Wilson versus Carantina lui Egan. Axis m-a facut sa-mi pese de personaje. Carantina m-a facut sa blestem ziua in care am inceput s-o citesc. (Eu sunt capoasa si termin chiar si cartile care nu-mi plac.)
Am impresia ca la noi s-a publicat ceva mai mult hard SF sau chestii gen Asimov decat SF mai soft, sa zicem asa (din zona stiintelor sociale), iar cei ca mine… well, nu vor sa citeasca despre fizica cuantica.
Apropo, ar fi interesante niste cifre. Chiar se vinde asa prost SF-ul in comparatie cu fantasy-ul? Daca da, in fantasy sunt incluse si urban romances (a la vampiri sclipitori)?
Offf, Jen! Îmi iei vorbele după sensul strict şi trebuie să tot revin cu precizări. Hai sa explic mai concret la ce mă refer cu “tot mai mulţi oameni care “cred” în vampiri si elfi. Nu la o credinţă strictă în existenţa unor creaturi care sunt nemuritoare si beau sânge şi nici la creaturi nemuritoare înţelepte nu ma gândeam. Pentru mine astea sunt ilustrative pentru tot ce înseamnă fiinţă fantastică, forţă paranormală , etc. Iar cu credinţa în ei mă refer la exact ce văd în România anului 2011. Zeci de mii de oameni se calca în picioare pentru a pupa moaşte, zeci de mii de oameni necăjiţi se târăsc în coate şi în genunchi în jurul mănăstirilor pentru că speră la o minune. Cu toate că nu se întâmplă minuni an de an numărul lor creşte. Sunt tot mai mulţi care nu cred că doctorii sunt capabili să-i vindece când se îmbolnăvesc, dar cred că pupatul unor oase pot. Nu se întreabă nici o clipă că oare Înalt Prea- Sfinţii ( aş zice chiar mult prea sfinţii) de ce se operează în Wiena în loc să pupe moaşte… Iar puterea acestor moaşte are aceaşi sursă ca existenţa vampirilor sau a elfilor şi este la fel de reală. La noi asta deja e o modă, nu contează ce ia locul judecăţii ştiinţifice sănătoase, important e doar ca la asta să se renunţe. Să vină credinţa oarbă în cruce, în biserică, în moaşte şi în vrăjitorie, să vină credinţa în elfii care ne ajută, în vampirii pe care sa-i invidiem pentru nemurirea lor şi să ne sperie cu setea lor de sânge. Orice , dar nu ştiinţă. N-am mai auzit de ani de zile ca un copil să vrea să devină astronaut, pilot, fizician sau chimist, acum toţi vor să fie haripoter.
Atât sefeul cât şi fantasyul vând vise, dar sefeul oferă vise realizabile prin muncă şi studiu, fantasyul doar vise rupte de orice realitate…
Ce preferam: SF sau Fantasy????
Nu inteleg ce vreti sa spuneti prin SF sau Fantasy?…sunt cumva genuri diferite?…Fantasy-ul este doar un subgen al SF-ului..iar ce prefer eu de obicei este in functie de cat de mult am apreciat lectura…fiecare autor este unic, nu ii pot compara pe King, Martin, Scott Card, Asimov, Anne Rice, Arthur c. Clarke, Hobb, Tolkien, Rowling, Pratchett etc….fiecare este unic si stilul lor de a scrie ma incanta…este greu pentru mine sa spun ca imi place mai mult fantasy si sa citesc o Fundatie, un Rama sau un Dayworld dar si sa afirm ca SF-ul este rege cand citesc un ASOIAF, un Farseer sau un Pistolar…subgenul Fantasy a explodat in Romania(si in intreaga lume probabil) odata cu ecranizarea lui Tolkien sau cel putin asta am simtit eu…cand mi-am cumparat pentru prima data Trilogia Inelului prin 1999-2000 nici eu nici prietenii mei nu stiam nimic despre aceasta serie in afara de faptul ca este continuarea povestii Hobbitul pe care o devorasem cu mai mult de 10 ani in urma, dupa 2003-2004 cand filmele au inregistrat un succes nebun in cinematografe, in librarii a inceput “Nebunia Orcilor si a Dragonilor” asa cum o numesc eu, au inceput sa apara carti Fantasy pe banda rulanta, majoritatea comerciale insa si unele foarte bune(seria Eragon care a crescut de la carte la carte), multe inspirate chiar din Tolkien dar si din universul Starcraft/Warcraft creat de Blizzard…
Totusi, este perfect pentru ca diversitatea promoveaza concurenta iar concurenta ridica calitatea…indiferent daca in cartile mele vor fi nave spatiale si extraterestrii, vrajitori si creaturi mitologice sau toate la un loc, eu ma voi bucura de fiecare lectura de calitate, deoarece, mie imi plac povestile si din punctul meu de vedere, al cititorului o poveste = Science Fiction = Fantasy = orice vrei tu sa fie atata timp cat te face fericit 😉
[…] Articol scris de Marian Truţă la data de 10 Feb 2011, pe blogul Editurii Nemira. […]
[…] de perle al bunicii. Madia Mangalena pe Amazon.co.uk Nemira Blog.Marian Truță – Ce preferăm: Science Fiction sau Fantasy? Leda Blog. O nouă senzație în universul urban fantasy! Stranie, întunecată și sexy! […]
Eu as zice mai degraba ca SFul e un subgen al fantasyului, decat invers.
Prin prisma acestei opinii gasesc incorecta afirmatia “dar sefeul oferă vise realizabile prin muncă şi studiu, fantasyul doar vise rupte de orice realitate”
Trei sferturi din SF (inclusiv cel hard) e 100% irealizabil prin orice munca si orice studiu, iar fantasyul e departe de a fi rupt de orice realitate.
In istoria umanitatii, satirii, zanele si vrajitoarele au fost mult mai prezenti in realitatea cotidiana a omului decat navele spatziale.
Adica ma pune sa aleg intre Blade Runner si LOTR? Intre Dune si Harry Potter? Intre Song of Ice and Fire si Star Wars? Hai bre, fiti seriosi…