Termenul de “android” a fost folosit pentru prima dată în 1727, în Cyclopaedia lui Ephraim Chambers. Cuvântul provine din greacă, de la “om” şi “având asemănarea unui”.

În 1954, Frederik Pohl a publicat The Midas Plague. El s-a gândit că ar fi mai practic ca în loc de animale de companie să avem… roboţi de companie.
“Un caţel! […] Mama ta şi cu mine avem ceva mult mai bun decât un căţel pentru tine. Uită-te sub brad – e un robot! Da, propriul tău robot – un companion complet automatizat  […] Haide, du-te la el şi vorbeşte-i. Îl cheamă Henry.”

Harry Harrison s-a gândit în Arm of the Law (1958) la roboţi poliţişti, roboţi ce aveau forma unui om şi erau complet automatizaţi.

Mâna bionică din Cyborg, scrisă de Martin Caidin în 1972 este o altă inveţie ce merită să fie menţionată. Nu este doar o proteză ataşată, ci este conectată la sistemul nervos, astfel încât poate fi comandată cu ajutorul minţii, ca o mână reală.

În Queen of Angels (1990), Greg Bear vorbeşte despre dustmice, roboţi minusculi care ajută poliţia să găsească indicii minuscule la locul crimei.

Viaţa ar fi mult mai uşoară pentru oameni dacă ar exista şi roboţi care curăţă geamurile, ca în Rendezvous With Rama, scrisă în 1972 de Arthur C. Clarke.

Am putea avea şi roboţi care să ne spele, la fel ca în Roujin Z, scrisă de Katsuhiro Otomo în 1991.

O invenţie foarte interesantă este Metamen. A apărut în The Mechanical Monarch (1958), scrisă de E.C. Tubb şi este de fapt un creier uman într-un corp complet mecanic.

Nevasta fabricată poate fi soluţia pentru multe probleme ale bărbaţilor. Apărută în 1895 în A Wife Manufactured to Order, de Alice W. Fuller, nevasta fabricată este programată să îndeplinească cerinţele bărbatului.

Ceva asemănător găsim şi în The Door Into Summer, scrisă de Robert Heilein în 1956, unde se pot cumpăra roboţi femei care fac curăţenie.

Isaac Asimov s-a gândit la un robot care să aibă grijă de copii. Acesta se numea Robbie, la fel şi cartea apărută în 1940.