Vă spuneam zilele trecute că puteţi găsi informaţii despre cărţile Nemia în numarul 6 al Revistei de povestiri.
Fă cunoştinţă cu Motanov, mascota Revistei de povestiri. Motanov este antrenor de imaginaţie şi te invită la un concurs prin care să îţi testezi inventivitatea. Povesteşte-i lui Motanov, printr-un comentariu la acest articol, cum ar arata o lume în care ce îţi imaginezi se şi întâmplă.
Cinci dintre cei mai iscusiţi povestitori vor câştiga ultimele două numere al Revistei de povestiri.
Condiţii de participare:
* Concursul se desfăşoară în perioada 6 – 16 septembrie 2012, până la ora 23:00.
* Câștigătorii vor fi contactați prin e-mail în maxim trei zile de la încheierea concursului, iar lista cu numele lor va fi postată în maxim șapte zile după aceea.
* Dacă un câștigător nu confirmă în termen de 7 zile, premiile se vor acorda altor participanți.
Multă baftă!
Tweet
..Nu vad o lume care sa arate altfel decat cea in care traiesc.Nu-mi doresc o lume in care sa lipseasca nefericirea pentru ca n-as afla niciodata ce este fericirea, nu vreau sa cunosc o viata imuna la orice boala caci n-ar exista bucuria simplei sanatati, n-as vrea o lume de nemuritori fiindca iubirea cea nascatoare de viata ar disparea.Viata pe care o traim este unica, planeta pe care ne aflam este, dupa cate stim pana acum unica, la randul ei.Asadar cred ca putem visa, fiecare dupa puterea imaginatiei care i-a fost data, la o alta lume poate perfecta, dar niciodata visarea nu trebuie sa inlocuiasca trairea, ea insasi. Daca ne pierdem in imaginatie riscam sa pierdem clipele aurite care fac din aceasta lume, cu toate durerile si bucuriile ei, cea mai buna dintre lumile posibile, dupa cum spunea un mare ganditor, pe numele sau Leibnitz. Daca omul ar fi avut puterea de a-si crea propria lume poate ca ar arata pe masura visurilor sale, insa ce ne-ar face sa credem ca visele unuia n-ar intra in contradictie cu ale altuia? Ce fel de lume si-ar dori cuceritorul si cum ar arata lumea celui pasnic? Asa incat, eu cred ca e minunat ca aceasta lume are un singur Creator, ca ea este atat de diversa si complexa incat ofera fiecaruia dintre noi posibilitatea de a-si implini idealurile potrivit cu talentele si darurile cu care a fost inzestrat.Pentru mine aceasta lume este asa cum trebuie sa fie, ceea ce nu ma impiedica sa visez cu ochii deschisi, ca omul va ajunge sa inteleaga, intr-o bUna zi ca el nu este stapanul discretionar al acestei lumi ci doar o parte componenta a ei, alaturi de tot ce este viu, spiritual sau pur si simplu material, AICI si ACUM.
Știa că tot ce-și imagina se și întâmpla, dar responsabilitatea nu-i dădea voie să facă nimic ce ar fi regretat. Pentru oricine altcineva, ce putea el să facă era puterea ideală, cea la care orice copil, adult, bătrân, femeie, bărbat, sătean, orășean, bogat sau sărac visa. Dar cât de puțin înțelegeau ei… Dacă ar fi putut să facă să se întâmple doar ce își dorea să se întâmple, și nu tot ce își imagina, toate problemele i-ar fi dispărut. Doar că pentru el, cititor avid de ficțiune, pasionat de filme SF, fantasy și horror, cu ambiții de eventual și viitor scriitor, visător și peste toate, curios peste poate de tot ce-l înconjoară, puterea asta ideală era mai degrabă cea mai grea boală de care suferise vreodată. Dacă încă mai rămâne un ”de ce?” în mințile celor care încearcă să înțeleagă ce se petrece în mintea unuia care pare să aibă totul și totuși insistă că nu are nimic, răspunsul e simplu. Îți este interzis să depășești în orice fel barierele realității pentru că asta ar însemna să transformi irealitatea sau supra-realitatea în realitate pură, iar ceilalți oamenii nu sunt pregătiți să reziste la așa ceva. Nu mai avea voie să citească altceva decât rețete de mâncăruri sau ingredientele de pe spatele unui ambalaj de biscuiți. Nu mai putea urmări decât reclame și documentare, dar nici la ele nu avea voie să se gândească prea mult dacă nu-și dorea ca tigrul de la televizor să-i apară în sufragerie machiat ca un clown. Avea o imaginație bogată. Dar când tot ce-ți imaginezi se îndeplinește, nu mai ai voie să îți imaginezi prea multe.
Și totuși, cu toate măsurile pe care și le luase, într-o zi se întâmplase. Cum nimeni altcineva nu știa ce putea el să facă, nimeni nu-l privea altfel decât obișnuiau. Sau poate că părea ceva mai închis în sine, dar nimic ieșit din comun. În ziua în care Apocalipsa avea să danseze pentru întâia și ultima oară cu omenirea, unul din colegii de liceu îi povestea despre un articol pe care-l citise și în care se propunea un premiu pentru cei care imaginau o lume în care tot ce îți imaginai se și întâmpla. A înghițit în sec și a încercat să se gândească la altceva. Dar avea lângă el un coleg insistent, care, pentru că încerca să-l implice în discuție cu orice preț, l-a bătut pe umăr și a spus: ”imaginează-ți și tu cum ar fi… toți oamenii să poată primi tot ce-și imaginează.” Și pentru o singură secundă, împotriva voinței sale, și-a imaginat. Și cum tot ce-și imagina se și întâmpla, pentru întreaga populație de pe glob începuse să se întâmple exact același lucru. Peste tot unde cineva își imagina ceva, se și întâmpla. În mai puțin de un minut, dragonii și lupii străvechi ai lui George R.R. Martin erau liberi, jumătate din copii din lume puteau să zboare pe mături fermecate, iar peste tot apăruseră elfi, vrăjitori și copaci capabili să vorbească, să se miște și să lupte. Apoi lucrurile și mai rele au început să se întâmple. Peste tot, oameni mureau neașteptat doar pentru că supăraseră pe cineva, cândva; trei sferturi din școlile din lume luaseră foc inexplicabil, iar toată lumea era mai bogată decât toată lumea, un paradox care a dus în curând la dispariția banilor și bunurilor de orice fel. Până ca cel ce provocase toate astea să-și imagineze o lume în care totul era ca înainte, populația Terrei scăzuse la 5. Și cum imaginația cumulată a celor 5 crea paradoxuri imposibile pentru că toți își doreau aceleași lucruri, planeta Pământ a rămas fără viață inteligentă. Dar apoi, cine poate să spună cu certitudine că lupii aceia străvechi nu aveau, în realitate, decât conștiința unor lupi străvechi?
Lumea mea imaginara probabil este asemanatoare cu a voastra (cei ce viseaza).De multe ori imaginatia ma duce printr-o viata diferita in sensul ca dispar toate persoanele cu intentii rele(violatori,criminali,corupti),fara gunoaie si atatea cosntructii si masini care nu ne satisfac intotdeauna…lumea mea se afla numai la munte sau in zone linistite…cu casute mici dar cochete…Nu inteleg la ce ajuta o vila de 20 de camere pentru 4 persoane?De bunatatea persoanelor nu mai zic..In viata reala nu stii in cine sa te increzi dar in imaginatia mea toti au intentii bune…Si cred ca lucrul acesta este cel mai important in viata…Daca exista armonie si bunatate am ajunge mai departe,acum insa ne adancim tot mai mult intr-o lume rea.
In lumea pe care eu o visez de cand sunt mica, nimeni nu merge la munca. Fiecare face ceea ce ii place, fara sa duca grija zilei de maine, fara sa se teama ca nu are unde dormi, fara sa isi faca griji ca nu are cu cine lasa copiii cat timp e la servici.In lumea pe care eu o visez, fiecare primeste ceea ce isi doreste, atunci cand isi doreste. “Vreau sa beau un suc de fructe in timp ce citesc o carte interesanta.” ….. si exact asta se intampla, in secunda imediat urmatoare stai relaxat pe un sezlong, citesti o carte interesanta si savurezi un suc de fructe in timp ce copiii se joaca, asa cum si-au dorit, impreuna cu alti copii si cu animalutele preferate.
Draga Motanov,
O lume imaginara in conceptia mea ar exista doar in vise, pentru ca daca as ajunge sa imi imaginez lucruri care s-ar si intampla, probabil nu as mai vrea sa parasesc niciodata aceasta lume.Nu ar fi sanatos pentru suflet si trup.
Dar, sa zicem de dragul discutiei, cum ar fi aceasta lume imaginata de mine, pentru ca asta se cere in concurs. Poate pare un cliseu, dar este ceva ce vroiam sa fac de cand eram mica, dar nu am posibilitati. As ajuta copiii din Africa. Da,da Africa.Doar gandul la cei de acolo, la toate documentarele pe care le-am vazut despre ei si la toate lucrurile prin care trec si cum propriu zis mor de foame ma inspaimanta teribil.
Daca as putea sa imi imaginez ceva si sa devina realitate nu as aboli tot raul din lume, poate i-as mai lua din intensitate, pentru ca fara rau in lume, s-ar strica balanta dintre bine si rau si am deveni toti niste fiinte puerile plutind pe norisori roz.Trebuie totusi mentinuta o anumita perceptie a realitatii.
Probabil as mai face oamenii sa fie mai recunoscatori in ce priveste domeniul medical ( asta este oarecum o gandire de viitor medic ce sunt) pentru ca un om care munceste ca sa salveze vieti nu e doar un lucru oarecare.
As mai face multe lucruri,dar as umple pagini intregi aici pentru ca atunci cand incep sa povestesc de obicei nu termin prea curand, asa ca las la imaginatia mea urmatoarele obiective.
Sper ca ti-a placut, draga Motanov.
Cu drag, o visatoare.
[…] mascota Revistei de povestiri, şi-a ales câştigătorii concursului organizat pe blogul Nemira. Eduard Costin, Păuna Oana Vasilica, Săvoiu Ioan, Sultan Andra Iuliana […]