UPDATE:
Ei bine, am făcut și extragerea random dintre comentariile acestui post, așa cum promiteam. Pendragon. Faar, orașul pierdut se îndreaptă către cititorul nostru tyn! Felicitări! Revenim noi cu un mail pentru detalii.
Obișnuiesc să îmi reamintesc an de an acest lucru, pe 1 iunie și nu numai, datorită lui Lucian Blaga. A venit vara, și odată cu ea și amintirile nostalgice legate de poveștile care ne făceau lumea să devină magică!
M-am tot gândit la atitudinea mea față de cărți, pe când eram mică. Îmi amintesc că adoram să o ascult pe bunica spunându-mi basme și povești ale copilăriei ei înainte de culcare. Îmi amintesc și de cărțile pentru școală pe care eram nevoită să le citesc, fie că vroiam, fie că nu. Dar, cel mai mult și mai mult, îmi amintesc de cărțile lui Jules Verne.
Uram să citesc, îmi displăcea ideea să petrec timp în fața unor pagini fără poze. Până când tata mi-a pus în față cartea 20 000 de leghe sub mări și mi-a spus că așteaptă un rezumat de 2 pagini când o termin. Mi-a plăcut ceea ce am descoperit, cu puțină răbdare și cu o imaginație specifică oricărui copil. Era o lume fantastică în care pășisem, mă închipuiam cutreierând adâncurile la bordul submarinului Nautilus. Aventurile lor deveniseră ale mele acum.
O să încerc să întocmesc un top privind lecturile “tinereților mele”, nu demult apuse. Și le voi trece pe parcurs ce îmi vin în minte. Așadar, un “top of mind” al cărților copilăriei:
1. Evident, voi începe cu Jules Verne – 20 000 de leghe sub mări;
2. Mi-am adus aminte instant de Hans Christian Andersen – Crăiasa zăpezii;
3. Mihail Sadoveanu – Dumbrava minunată;
4. Antoine de Saint Exupery – Micul Prinț;
5. Cezar Petrescu – Fram, ursul polar.
Vă provoc să vă răscoliți și voi cufărul amintirilor și să ne aducem aminte împreună de lecturile care ne-au format, care ne-au ajutat să devenim cei de acum. Aștept să citesc multe topuri personale sau pur și simplu, să ne povestiți despre cartea preferată!
Iar prin tragere la sorți, voi premia unul dintre comentariile acestui post cu cartea D. J. MacHale – Pendragon. Faar, orașul pierdut, din colecția Nemira Junior.
Deadline: 3 iunie 2011, ora 23:59.
Tweet
Sincer nu imi mai amintesc prima carte citita..cred ca a fost “Pisicile aristocrate”…
Topul meu este:
1.Capitan la 15 ani de Jules Verne
2.Harry Potter de J.K. Rowling
3.Cei trei muschetari de Alexandre Dumas
4.Robinson Crusoe de Daiel Defoe
5.La Medeleni de Ionel Teodoreanu
Foarte mulți l-au “nominalizat” pe Harry Potter (și sincer mă bucur!). Și eu am fost unul dintre copiii de 11 ani care au prins apariția seriei și au crescut odată cu personajele 🙂
Imi e f greu sa fac o ierarhie, pt ca au fost atatea carti minunate cu care am crescut si pe care am invatat sa le iubesc, insa le voi scrie pe cele care imi vin acum in minte :
– Cei 3 muschetari, Dupa 20 de ani si Vicontele de Bragelonne – A.Dumas
– Toate Panzele Sus – R.Tudoran
– T.Sawyer ,H.Finn – M.Twain
– Momente si schite – Caragiale
– Amintiri din copilarie( cred ca am citit-o de vreo 7 ori:)))
– 1001 de nopti
– Cuore -prima carte pe care am citit-o in italiana:D
Si cu siguranta nu pot incheia fara sa spun de Harry Potter pe care stiu ca l-am inceput cand aveam 11 ani si i-am urmarit aventurile pana pe la 18.:)
Mereu am spus că într-o zi voi citi și eu “Toate pânzele sus” însă tot n-am reușit! Dar mă țin de promisiune 🙂 Cum ți s-a părut?
E genială cartea, o dovadă a faptului că am avut mereu scriitori cu un potential mult mai mare decât era exploatat.
Eu am început să citesc puțin mai târziu, în gimnaziu. Iar primele lecturi de care îmi aduc aminte că le-am citit de multe ori sunt vreo 10 volume din seria Jules Vernes (varianta cartonată). Apoi am descoperit cărțile de capă și spadă. Totuși în biblioteca părinților am găsit o singură carte SF Atacul cesiumiștilor a lui Sergiu Fărcășanu. Un autor despre care atunci nu am aflat prea multe. Mai târziu la un vecin am descoperit seria Dune și pe Isaac Asimov cu Seria fundația și Seria Roboții.
Mi-e greu să fac un top al lecturilor copilăriei căci pe multe dintre ele le-am recitit de-a lungul anilor încât cred că
Doi ani de vacanță a lui Jules Verne am citit-o de peste 10 ori.
Top 5 al copilăriei
1. Jules Vernes – Doi ani de vacanță
2. Jules Vernes – Cesar Cascabel
3. Mihail Sadoveanu – Frații Jderi
4. Petre Sălcudeanu – Un biet bunic și o biată cinste
5. Vladimir Colin – Legendele Țării lui Vam
6. Gica Iuteș – O stea din toate e a mea
Topul e foarte amestecat căci așa au fost și lecturile copilăriei.
Eu am fost un copil mai ciudat caruia nu i-a placut Amintiri din copilarie si Dumbrava minunata(desi obligat fortat, tot le-am citit). Asadar topul meu ar fi cam asa :
1. Harry potter – j k rowling(care este si a fost si va fi intotdeauna cartea generatiei mele)
2. Vrajitorul din oz – Lyman Frank Baum (mi-o citea si mama, apoi cand am invatat sa citesc singura am facut-o si eu de cateva ori)
3.Orice fel de basm de Fratii Grimm, de la Alba ca zapada, la Croitorasul cel viteaz si Hensel si Gratel(aveam un intreg sipet cu basmele fratilor Grimm… presupun ca se pune si asta la carti, nu? :)) )
4. Jules Verne- Vulcanul de aur (prima carte citita de la Jules Verne, cea care mi-a deschis apetitul pt. acest autor)
5. Poveste de craciun – Charles Dickens (eram atat de amorezata de aceasta carte incat mi-amintesc cam am citit-o in engleza, fiindca pe timpul acela nu gasisem deloc o varianta in romana.)
Da, Frații Grimm! Mi-au plăcut mult basmele lor… fiecare avea și o parte mai “întunecată” puțin 🙂
Este și un film gen fantasy, din 2005, despre cei doi frați.
Ahh, am urât întotdeauna să citesc. De când mă ştiu, nu am suportat să ţin o carte în faţa ochilor şi nici să primesc cărţi. Nici măcar cărţile pe care le primeam cadou la sfârşitul fiecărui an şcolar, nici măcar pe acelea nu le citeam. Ajunsesem atât de rău, că deabia îmi puteam exprima ideile coerent. Toate au continuat la fel, la fel nu am citit şi la fel nu am fost interesat de cărţi, până într-o zi…
Era dimineaţa zilei mele de naştere. Nici nu mă dezmeticisem bine că primesc un telefon. Cea mai bună prietenă a mea mă aştepta afară să-mi înmâneze personal cadoul. Pentru că ea era cu totul cuprinsă de universul cărţilor şi pentru că s-a chinuit cu mine timp de patru ani să mă convingă să citesc (fără rezultate însă), era de datoria ei să-mi aducă în dar o carte. Pentru că era cadou, trebuia să mă simt şi să o citesc. Atunci, nu ştiu ce s-a întâmplat, dar am fost atât de încântat de acea carte, că am vrut mai mult şi mai mult şi mai mult. Iar acum, încă mai alerg după cărţi ca un nebun şi îmi doresc orice nouă apariţie.
Pentru că nu pot alcătui un top, căci toate cărţile îmi plac, orice carte are ceva special ce o diferenţiază de toate celelalte, eu am să enumăr doar câteva cărţi care mi-au plăcut inimaginabil de mult:
1. Ochii dragonul – Stephen King
2. Miezul nopţii – Dean Koontz (dacă nu aţi uitat, chiar voi aţi publicat această carte)
3. Moş Goriot – Honore de Balzac
4. Tatuaj cu sânge de Monstru – D.M. Cornish
5. Drumul spre înalta societate – John Braine
6. Dincolo de joc – Iuliu Raţiu (o carte pe care i-o recoman oricărui copil)
7. Amantul doamnei Chatterley – D.H. Lawrence
8. Trilogia Stăpânului Inelelor
9. Seria Harry Potter
10. Talismanul – Stephen King (pentru că iubesc stilul horror şi scrierea acestui autor.)
11. Aventurile lui Arthur Gordon Pym – Edgar Allan Poe (cadoul)
Iar acum, după ce am reuşit să trec de acest prag şi să fiu cucerit de puterea cărţilor şi al poveştilor ce se întind pe sutele de pagini, am ajuns redactor şef la o revistă şi în viitorul apropiat am să-mi lansez şi cartea. (Sper că la Nemira!!!)
NU UITAŢI! Salvarea noastră din a deveni nişte roboţei ce nu mai pot gândi pentru sine, sunt cărţile! Ele sunt cele ce ne oferă capacitatea de a ne face înţeleşi, de a avea o viziune despre viaţă, mult superioară celorlalţi, de a avea o opinie şi de a ne face loc pe un rang înalt în societate.
*Spun asta în calitate de elev, cu vârsta de 15 ani.
SUCCES!
Cartea preferata a copilariei mele cred ca a fost Din lumea celor care nu cuvanta , de Emil Garleanu si desigur Amintiri din copilarie, cateva carti de Jules Verne..
– Vrajitorul din Oz (Lyman Frank Baum)
– Singur pe lume (Hector Malot)
– O lume disparuta (Sir Arthur Conan Doyle)
– Cuore (Edmondo de Amicis)
– Coliba unchiului Tom (Harriet Beecher Stowe)
– Alice in tara minunilor (Lewis Carol)
– Micul Print (Antoine de Saint-Exupery)
– Amantul doamnei Chatterley (D.H. Lawrence)
…
Citind celelalte raspunsuri, ma miram ce copilarie cu povesti Sf au avut majoritatea…uitasem ca raspunsurile sunt la o intrebare Nemira:)
Daca as fi avut filme la dispozitie, nu stiu cat si ce as mai fi citit, dar doar cu un tv alb negru, mai mult stricat, cartile erau singurele ferestre prin care “vedeam” alte lumi.
Am citit Singur pe lume de Hector Malot si i-am urat amrnic pe englezi si ingamfarea lor, Tartarin din Tarascon si am ras de neghiobiile lui, Ulita Copilariei si In casa bunicilor (dupa care nu am mai putut inghiti La Medeleni, mult mai putin frumoasa. Povestile lui Wilhelh Hauff si Jurnalul motanului Murr de ETA Hofmann. Jules Verne intr-o traducere frumoasa, dintre cartile lui Cesar Cascabel mi-a ramas in minte. Povesti nemuritoare. Si basmele lui Colin, dar imi pareau cam sumbre, ma inspaimantau oarecum. Wells – In zilele cometei, o carte mica din care izvora o atmosfera stranie.
Imi sunt atat de dragi cartile de atunci, modeste pe dinafara, dar pline de comori inauntru, in colectii cu nerv, decise, parca te indemnau sa citesti. Stiam ca daca nu imi place o carte-doua dintr-o colectie o pot ocoli de-atunci incolo, in schimb daca imi imi placeau anumite serii, recunoasteam cu emotie formatul cartilor si culorile.
O carte foarte frumoasa a fost si Mumii Trolii de Tove Jansson, cu anotimpurile ei pline de nostalgie, dar si vara fara griji. Nils Holgersson de Selma Lagerlöf era o caramidutza de carte galbena, cam fara desene, dar pe care odata inceputa, nu m-am lasat pana nu am terminat-o. Alice in tara minunilor era mare si avea desene ciudate,lungi si comice, era ilustrata de …am cautat vreo cateva minute bune pe Google, dar nu gasesc, pacat. Ce ilustratii frumoase erau, parca aveau suflet, in cartile copilariei…
Aventurile lui Habarnam, desigur (noroc ca i s-au pastrat desenele, fiind ale autorului), Arpagic (ilustratii Doina Botez, la fel Heidi, fetita muntilor. Era grozav si Almanahul Copiilor, parca aparea in iarna fiecarui an. Marry Poppins.
Gata, ca ma apuca dorul. Nu mai vreau rebrenduiri, pagini lucioase si campanii publicitare, vreau cartile copilariei..oaaaa:)