Când am primit spre traducere Apocalipsa 2012, primul meu gând a fost: “Of! Încă o carte de tip bau-bau, care exploatează foamea de senzaţional şi incitantul fior lăuntric stârnit în sufletul (sau poate în stomacul) fiecăruia dintre noi de poveştile cutremurătoare.” Dar trebuie să recunosc că, lucrând-o, m-am convins încă o dată că în general nu e bine să te iei după aparenţe.

De ce Apocalipsa 2012, totuşi? De ce apocalipsă şi de ce 2012? Şi ce ar presupune mai exact momentul respectiv? Sfârşitul lumii? Al planetei? Al universului? Nu neapărat, ne linişteşte Lawrence E. Joseph. Mai degrabă, cea care se află pe buza prăpastiei, gata să facă saltul în neant, este civilizaţia umană aşa cum o cunoaştem astăzi, cu bune şi cu rele. Iar impulsul hotărâtor – bobârnacul declanşator al marelui salt – poate veni, după părerea autorului, din străfundurile Pământului, din înaltul cerului, din laboratoarele geneticienilor, de la acceleratoarele de particule ale fizicienilor, din Soare, dinspre centura de asteroizi sau de la uriaşa gaură neagră ce-şi face de cap pe undeva prin centrul galaxiei. Sau, ca să mă exprim plastic, sus-numitul bobârnac ne-a încercuit!

Şi domnul Lawrence E. Joseph purcede la drum, analizând metodic ameninţările:

1. începând cu 2003, activitatea solară a intrat într-o perioadă de extremă turbulenţă, maximul fiind aşteptat în anul 2012;
2. furtunile solare declanşează fenomene similare pe Pământ, uraganul Katrina fiind doar un exemplu în acest sens;
3. câmpul magnetic terestru a început să dea semne de anemiere, prefigurându-se în curând şi o inversare a polilor magnetici;
4. supervulcanii din măruntaiele Terrei erup cu o anume periodicitate, iar pentru unii termenul-limită este aproape depăşit;
5. sistemul solar a pătruns într-un uriaş nor interstelar de energie care destabilizează Soarele şi planetele deopotrivă;
6. profeţiile şi calendarul mayaş sugerează că anul 2012 va marca sfârşitul erei actuale şi începutul unei ere noi, marcat de evenimente cataclismice şi transformări tumultuoase;
7. miturile populaţiilor indigene din America, filozofiile orientale, legenda Atlantidei, credinţele populare din cele mai variate regiuni ale lumii susţin ideea unui punct de cotitură a istoriei în 2012;
8. anumite interpretări ale Bibliei prezic distrugerea Pământului în acelaşi an fatidic, 2012.

Pornind de la o descriere în termeni plastici a astronomiei şi a calendarului mayaş, autorul schiţează paralele între previziunile acestora şi riscurile despre care tocmai am amintit, condimentând totul cu referiri la fenomene inexplicabile (sau încă neexplicate), la misterioasa Planetă X, la influenţa anticilor egipteni asupra mayaşilor sau la ipoteza universurilor multiple.

Rezultatul? O aventură pe tărâmul ştiinţei, al mitologiei şi al imaginaţiei, la care sunteţi invitaţi să participaţi. Destinaţia finală nu e foarte departe; cu puţină răbdare, ajungem toţi acolo. Dar cum într-un voiaj de plăcere nu atât destinaţia e importantă, cât mai degrabă drumul până acolo, eu vă mulţumesc pentru participare şi vă urez călătorie – sau lectură – plăcută!

*****

Resurse: situl în engleză al cărţii

Citeste un fragment din “Apocalipsa 2012”