Vă arătăm în avanpremieră un fragment din noul roman din colecția Babel, Doamna England, de Stacey Halls, tradus de Silvia Năstasie.

Bestseller Sunday Times

Autoare finalistă a Women’s Prize for Fiction, Futures Award

Roman nominalizat de Waterstones la categoria Best Book of the Year

Nu există familie perfectă. Ea ar trebui să știe cel mai bine. Dar cum poate împiedica istoria să se repete?

West Yorkshire, Anglia, 1904. Când Ruby May primește o poziție de dădacă în casa lui Charles și Lilian England, o familie de industriași bogați, ea speră că acesta va fi noul început pe care și-l dorește. Dar, pe când încearcă din greu să se adapteze la viața însingurată de pe domeniul Hardcastle House, își dă seama că ceva e putred în familie. Ceva legat de frumoasa și misterioasa doamnă England…

Doamna England este portretul extraordinar al unei căsnicii din epoca edwardiană, o poveste captivantă despre bărbați și femei, putere și control, curaj, adevăr și cea mai amară decepție. Pe fundalul unui peisaj dramatic, cu personaje vibrante, acest roman demonstrează că Stacey Halls este una dintre cele mai incitante voci noi din literatura britanică.

Absolut uluitor! (…) Un hibrid superb între Daphne Du Maurier și Henry James.

Liz Hyder

---

Fragment în avanpremieră

După o oră de cârpit, am auzit pașii domnului England pe scări, greoi și înfrânți. Mi-am dat seama că am așteptat să se ducă el la culcare, înainte să mă duc eu. Am pus deoparte lucrul și am stins lămpile. În cealaltă cameră, unde dormeau copiii, m-am cuibărit sub așternuturi, am aranjat lumina de veghe de lângă pat și, în cele din urmă, m-am întins după plicuri.

Dragă Ruby,

                Am primit banii, mulțumim că i-ai trimis. Eu aveam nevoie de cizme noi de iarnă și mama mă duce la Ballards sâmbătă ca să le iau. Archie s-a angajat la Belgrave Works, căptușește saltele pe arcuri. Vine acasă cu fulgi de pene pe el și noi scoatem un sunet de cotcodăcit, pe care îl urăște. A fost un incendiu pe strada vecină duminică noaptea. Se vedea de la fereastră. Mașina de pompieri nu putea să intre și am crezut că o să se aprindă toată strada. Dar apoi a încăput, slavă Domnului! Mama spune că nu ar trebui să irosesc un timbru de jumătate de bănuț dacă nu am nimic de spus. Dacă ai vrea să îmi mai trimiți niște bani în următoarea ta scrisoare, mie mi-ar conveni, căci aș putea să mai cumpăr timbre.

Cu dragoste,

Elsie

Dragă Ruby,

Am răspuns la ultima ta scrisoare. Sper că ai primit-o. Am primit banii, mulțumim. Și mulțumesc pentru vedere.

Nu sunt sigură că-mi plac stâncile, arată destul de înfricoșător. Dar îmi place barca de la poalele lor, în care e doamna cu pălăria elegantă. Mi-ar plăcea să pot merge și eu la o petrecere. Te rog să răspunzi.

Cu dragoste,

Elsie

Senzația de ușurare a fost instantanee și copleșitoare. M-am trezit plângând și zâmbind în același timp și mi-am apăsat dosul palmei pe ochi, ca să mă adun. Mi-am suflat nasul, am oftat și am pus scrisorile lui Elsie pe cuvertură, întinzându-mă apoi după cea a lui Sim și simțindu-mă cu mult mai ușoară.

Dragă dădacă May,

Sper că totul e bine în Yorkshire și că te acomodezi. Îți scriu cu o invitație în al unsprezecelea ceas și sper foarte mult că o vei onora. Ceremonia anuală Speedwell se desfășoară de joi într-o săptămână la Steinway Hall, din Marylebone, iar în acest an douăzeci și patru de bone vor fi decorate cu medalii pentru cinci ani de activitate.

Ceremonia va fi urmată de un ceai în grădina de iarnă și mai mulți dintre investitorii și clienții noștri vor participa. Doamna Ward va înmâna medaliile pe scenă, unde va fi acompaniată de un grup de dădace aflate la diferite niveluri de experiență. Ca una dintre bursierele noastre, mi-ar plăcea să fii una dintre ele și dacă ni te-ai alătura la ceai și cină, pentru a împărtăși din experiența ta de bursieră cu prietenii institutului.

Te rog să primești scuzele mele pentru anunțul din pripă; dădaca Gilbert, bona programată să participe, s-a îmbolnăvit de pojar și tu mi-ai venit imediat în minte ca posibilă înlocuitoare. Dacă ești de acord, îi voi scrie doamnei England cerându-i, ca o mare favoare, să te poți afla în Londra pentru eveniment. Ți-ai putea lua perioada (două zile vor fi de ajuns) de concediu anual. Te rog să răspunzi cât mai repede posibil, iar eu voi face aranjamentele.

Ai încredere că rămân.

                                                                                                                            Prietena ta cea mai sinceră,

                                                                                                                                               M. Simpson

Dragă dădacă May,

Scriu în speranța că scrisoarea mea din 23 octombrie a ajuns la tine. Dacă nu a ajuns, reiterez invitația către tine de a participa la ceremonia anuală Speedwell de acordare a medaliilor, de la Steinway Hall, în Marylebone. Putem deconta biletul de tren, cazarea la Pembridge Square și masa pentru durata vizitei tale. Dacă este convenabil pentru tine, te rog să răspunzi imediat, deoarece ceremonia este peste șase zile. Dacă familia ta nu se poate lipsi de tine sau dacă nu poate găsi o înlocuitoare, o să fac alte aranjamente, dar aș fi extrem de recunoscătoare dacă m-ai putea anunța, indiferent de situație.

Cu sinceritate, a ta,

D. Simpson

Deși era târziu, i-am scris imediat domnișoarei Simpson, explicându-i că fusese o întârziere la poștă și cât de rău îmi părea să ratez ceremonia Speedwell. Mințeam doar pe jumătate. Mi-era dor de Londra, cu luminile ei stradale strălucitoare și trotuarele aglomerate, cu agitația și zumzetul ei, dar acum era o lume îndepărtată pentru mine; colegiul, forfota sălii de mese și tarta cu lămâie de vineri, fetele îngrijite, cu coșurile lor de brodat, și hârtia de scris cu parfum de violete. Până și medalia Speedwell, gravată cu mottoul Norland, fortis in arduis, la care râvnisem profund nu părea mai mult decât un simbol frivol al vanității. De parcă bonele erau soldați, de parcă luptaserăm în războaie. Până și institutul în sine putea să pară înfumurat; după ceremonia de absolvire, fondatoarea, doamna Ward, ne numise „agenți influenți ai statului, făuritori de caractere, creatori de imperii“. Oare creatorii de imperii frecau oale de noapte și ștergeau terci de la guri pline de salivă?

M-am gândit la oferta domnului England de a lucra pe cont propriu și de a pretinde salariul întreg. Dacă acceptam, aș fi fost într-o situație mai bună; și la fel ar fi fost și familia mea. Mă îndoiam foarte mult că vreuna dintre dădacele Speedwell trebuia să le cumpere încălțări fraților și să le plătească toate cheltuielile medicale. Mă îndoiam foarte mult că frații lor căptușeau saltele. Tații lor erau directori, doctori, avocați; erau mândre de tăticii lor, afectuoase față de mamele lor. Nimeni nu a întrebat despre familia mea, iar eu nu m-am oferit să vorbesc. Poate că simțeau parfumul de tragedie venind dinspre mine; poate că duhneam a asta.

Se făcuse târziu când am terminat de scris. Am strâns totul și m-am uitat la ceas: nouă și jumătate. Căscând, mi-am luat trusa de spălat de pe noptieră și mi-am pus papucii ca să merg la baie. Doamna England făcuse baie târziu; apa rămăsese înnegrindu-se în cadă și o bucată de săpun fusese lăsată neglijent pe podea. Am ridicat-o și am așezat-o pe policioară și apoi am văzut ceva în oglindă.

Se aburise în căldura de la apa din cadă și cineva scrisese cu degetul un mesaj. M-am încruntat și m-am dat un pas îndărăt, fiind prea aproape ca să citesc. Fața îmi apărea pe bucăți. Urmele de aburi se strânseseră în pârâiașe, oglinda era aproape curată, dar mesajul era de neconfundat. Mânjit de-a lungul oglinzii, într-un scris neîngrijit, era un singur cuvânt: târfă.

Tweet