Perlele naturale sunt atât de rare și prețioase, încât, cei care le găsesc sau le posedă știu că astfel de comori sunt de neprețuit. Să descoperi o perlă într-o mare de scoici inutile este un moment de o rară frumusețe și fascinație, un moment ce se ține minte și se povestește cu emoție în glas.

Nu vom ști poate niciodată ce simțeau cu adevărat cei din antichitate atunci când găseau aceste mici minuni ale naturii, maiestuoase și zguduitoare prin simplitatea lor, dar știm ce putem simți atunci când citim volumul ”Femei anonime” a Paulei Izquierdo.

Cele 12 povestiri care compun volumul au două trăsături în comun: pun în valoare eternal feminin, cu tot zbuciumul,vulnerabilitatea și măreția sa, și sunt izbitor de frumoase, asemeni perlelor. Povești cu și despre femei, surprinse în fragmente disparate de timp și de spațiu, povești pline de o emoție rară, ce au darul de a ne pune pe gânduri, de a ne chema la introspecție.

Vocile se fac auzite fie direct, fie prin intermediul scriitoarei, povestind fragmente de viață aparent banale, frânturi de sens și existență, imprimate pe veci pe o peliculă de film de către ochiul atotcunoscător al scriitoarei.

De câte ori nu ne-a sunat telefonul la întâmplare, fără să cunoaștem identitatea celui de la capătul opus, o greșeală de număr, de cele mai multe ori? Un fapt banal, care pentru autoare devine un fapt extraordinar ce merită pus sub lupa bijutierului, pentru a îi fi analizate cu atenție toate detaliile. Parcă auzim cu urechile noastre sunetul pe care îl face timpul atunci când autoarea îl sfâșie, întrerupându-i pentru o clipă scurgerea.

În momentele acestea, în care totul stă pe loc și numai autoarea noastră aude, vede și se mișcă, atunci își lasă personajele libere să evolueze ca pe o scenă. Apar pe rând, femei anonime, și le vedem pe fiecare din ele, ca în cel mai magic șirag de perle, cum trăiesc acea clipă și acel fapt banal cu o intensitate zguduitoare.

Actrițe în propriile vieți, femeile Paulei Izquierdo se mișcă în slow-motion, dar nu ireal ca niște fantome, ci vii, aici, lângă noi, șoptindu-ne cuvinte despre viață, dragoste, oroare, crimă, zădărnicie, frică și frig, speranță și revelații. Despre naștere și renaștere. Despre imuabilitatea sufletului și golurile pe care cu disperare vrem să le umplem.

Citește mai mult pe mayra.ro

Autor: Andreea Sterea