În anii 70, filmul Love Story zguduia sufletele spectatorilor de pretutindeni, spunând o poveste despre iubire, sacrificiu şi durere. O poveste ce impresionează şi acum, prin simplitatea ei, prin emoţia pe care o transmite şi prin mesajul că nici moartea însăşi nu poate împiedica două destine să se întâlnească, să se iubească şi să parcurgă o bucată de drum împreună, pentru că amintirea este cea care dăinuie nefiinţei, păstrând cel mai pur dintre sentimente pe veci viu.

Tot amintirea este şi martorul poveştii de dragoste dintre Glenda şi Ken. Geografia iubirii, roman de factură auto-biografică, ne istoriseşte parcusul a doi oameni care, în mod logic, nu ar fi trebuit să aibă o relaţie şi care, în ciuda tuturor opreliştilor, au trăit o emoţie ce cu greu se poate descrie în cuvinte.

Ken era mai în vârstă ca ea, ducea greau cruce a văduviei şi nu mai credea în minuni. Un om resemnat, un om pentru care dragostea echivala cu moratea şi cu dezamăgirea, un om pentru care viitorul nu mai putea aduce nimic bun. De cealaltă parte, Glenda, tânără, încrezătoare, s-a îndrăgostit iremediabil de acest bărbat crunt înşelat de viaţă şi a riscat totul pentru o călătorie în doi. Ce a urmat? Un love story cum nu se mai întâmplă astăzi şi o amintire despre care cei mai mulţi dintre noi am considera-o ca fiind fabulaţie.

Glenda Burgess s-a remarcat în lumea literară prin romanele Exposure şi Loose Threads, fiind câştigătoarea a unor premii semnificative pentru ficţiune literară. Dar, încă o dată, dacă mai era nevoie, viaţa reală a depăşit ficţiunea în emoţie şi semnificaţie, făcând din romanul Geografia iubirii un succes literar incontestabil.
Mai mult decât o hartă a iubirii, această radiografie a unei poveşti de dragoste ne face martorii naşterii şi creşterii unor sentimente adânci, de un realism tulburător, nelipsite de poezie romantică, dar şi de obiectivitate cinică. Glenda şi temerile ei, pe de-o parte, analizele ei reci dar pasionale, Ken, sfâşiat de un trecut ce parcă îl urmăreşte, toate elementele de discurs intern, toate digresiunile narative pe firul memoriei, toate emoţiile, gesturile, expresiile faciale sunt descrise de autoare cu o precizie chirurgicală şi o sensibilitate pe care am putea-o găsi numai la marii poeţi.

Urmărim cu inima strânsă dinamica celor doi protagonişti, prinşi într-un tango de început de lume, în care lumea e a lor, luptându-se unul pentru celălalt şi menţinând vie flacăra dragostei lor chiar şi când destinul, tragic, se impune şi îi condamnă.

Citeşte continuarea pe Stil feminin.