Nemira invită publicul larg la o serie de evenimente relaxante și faine, pentru a marca lansarea primelor două titluri de non-ficțiune din imprintul n’autor. Ne vedem afară, pe lângă librăriile Cărturești, în Iași, Chișinău, București, Ploiești, Brașov, Cluj și Timișoara, în perioada 18 – 28 septembrie, să ne bucurăm împreună de scrierile autorilor români contemporani!
Până când ne vedem în cele 7 orașe din țară, puteți citi un mini-interviu cu Eli Bădică, coordonatoarea imprintului n’autor, în care vorbește cu căldură despre un moment iconic din piața de carte: transformarea unei colecții în imprint.
Ce presupune transformarea în imprint a n’autor?
Dincolo de chestiunile formale (schimbările grafice ori cele din pagina tehnică de la interior, de pildă, care traduc noul statut de imprint – în fapt, un soi de editură mai mică în cadrul unui grup editorial), n’autor este acum o casă mai cuprinzătoare pentru scrierile autorilor români. Și asta pentru că, odată cu această transformare, am putut adăuga o colecție nouă, n’autor non-ficțiune, care va fi locul în care scriitorii români își vor putea publica poveștile non-ficționale. Sperăm ca astfel non-ficțiunea creativă să devină mai familiară publicului românesc, dar și să încurajăm dezvoltarea acestei direcții/producții pe plan local.
Ce înseamnă pentru tine momentul acesta?
Chiar dacă e o exprimare perimată, devenită clișeu, alta mai potrivită acum nu am: e un vis care a devenit realitate. Unul pe care aproape că nu îndrăzneam să-l rostesc pe la început, în 2017, când schițam direcția editorială a colecției inițiale, de ficțiune, ori în 2018, când o lansam. În planurile acelea, preconizam că, pentru a ajunge în punctul acesta, ne trebuiau 10 ani. Din numeroase motive, dar mai ales din cauza felului în care arăta peisajul editorial autohton din acei ani. Însă conturul pe care l-a căpătat n’autor într-un timp foarte scurt și contextele punctuale ne-au adus în urmă cu un an la reluarea acestei discuții, în etape succesive, iar partenerele mele în luarea deciziilor, Ana Lotts-Nicolau și Cătălina Nicolau, au fost de acord că venise clipa pentru acest pas. Pas care a intrat instantaneu în topul personal al momentelor memorabile din viața mea.
De ce ai ales cele două titluri, Fără instrucțiuni de folosire a Ioanei Burtea și Despre memoriile femeii și alți dragoni a Ralucăi Nagy, pentru a marca etapa aceasta din istoria n’autor?
În primul rând, pentru că amândouă sunt reprezentative pentru direcția editorială atât a imprintului, cât și a colecției n’autor non-ficțiune, căci vorbim de un volum de eseuri personale, respectiv un memoir. După aceea, pentru că, deși foarte diferite ca stil și subiecte tratate (firește, sunt și unele intersecții), ele sunt extraordinare din toate punctele de vedere, iar ineditul acesta și forța scriiturii lor erau ideale (mai ales) pentru acest început. În plus, era și o combinație perfectă: o eseistă cunoscută și foarte apreciată, nedebutată în volum (Ioana Burtea), și o scriitoare excelent ancorată în literatura română contemporană, o n’autoare, debutantă în non-ficțiune (Raluca Nagy). Aminteam mai devreme și de contexte punctuale. Ei bine, două dintre acestea au fost chiar manuscrisele celor două autoare, care, am realizat în timp, nu puteau fi cuprinse în nicio altă colecție sau niciun alt imprint al Grupului Editorial Nemira în afară de n’autor.
