Joe Abercrombie este un scriitor britanic de fantasy, care a debutat în 2006 cu trilogia Prima lege. Recent a încheiat o nouă trilogie fantasy, Marea sfărâmată, tradusă şi la Nemira, în colecţia Nautilus. Revenim acum asupra trilogiei sale de debut şi ce însemnat ea în peisajul fantasy-ului contemporan. O poveste dură, întunecată şi originală, care i-a impresionat chiar şi pe cei mai mari critici de fantasy. Anul acesta am început să publicăm o nouă ediţie a acestei trilogii, revizuită şi cu noi coperte, din care primele două volume, Tăişul sabiei şi Fără îndurare, au apărut deja, urmând ca al treilea, Puterea armelor, să apară în curând.

Pe vremuri campion, acum un fel de monstru, Glokta este prizonier într-un corp bolnav. Nobilul Jezal însă trăiește bine pentru că trișează la jocul de cărți. Logen, poreclit Sângerosul Nouă, vrea să-și lase în urmă trecutul întunecat, în care și-a văzut familia ucisă, dar nu poate scăpa de diverse lupte. Bayaz, Întâiul dintre Magi, plănuiește o călătorie dincolo de lumea cunoscută, în scopuri numai de el știute, iar din pricina lui Glotka, Jezal și Logen vor avea și o viață și mai grea…

În continuare, vă invităm să citiţi un interviu cu Joe Abercrombie despre fantasy şi despre trilogia Prima lege.

Ce ne poţi spune despre folosirea tropilor din fantasy-ul epic pentru a crea o poveste care sparge tiparele?

Ca cititor nu e nimic care să îmi placă mai mult decât să fiu surprins. Deci, îmi place să scriu într-o formă bine stabilită, parţial pentru că ai un public deja existent şi asta e mereu bine, dar şi pentru că cititorii vor veni cu propriile aşteptări despre personajele şi situaţiile pe care le vor întâlni. Dă-le exact ce se aşteaptă de câteva ori şi vor fi siguri că se află pe teren sigur şi familiar, ceea ce îi va face şi mai şocaţi când le tai craca de sub picioare.

Cum abordezi construcţia lumilor? Ai scris deja şi cărţi pentru adulţi şi YA; e vreo diferenţă între cele două în ceea ce priveşte metoda de a construi lumea? 

Am construit două lumi, una pentru cărţile mature, alta pentru cărţile YA. Abordarea e diferită pentru fiecare. În cazul seriei Prima Lege, a fost o lume pe care am dezvoltat-o şi gândit-o mulţi ani, unele idei le avea chiar din copilărie. A fost o lume intenţionat în stilul „clasic” al literaturii epic fantasy: turnuri magice, regate asaltate, oraşe frumoase lângă malul mării. A fost o lume care s-a maturizat şi a crescut într-o perioadă lungă de timp şi, într-un fel, când am vrut să încep să scriu despre ea, era deja parţial creată.

Pentru cărţile mele YA, abordarea a fost diferită, pentru că era o lume pe care am creat-o special pentru a spune povestea aceea. Personajele, povestea şi lumea au crescut împreună foarte repede şi s-au complementat. Am început cu ideea unui tânăr prinţ, născut cu o mână beteagă, care nu se potrivea rolului bărbatului războinic pe care societatea îl aştepta de la el. Aşa că am avut nevoie de o cultură de războinici, în special una baza pe zidul de scuturi, pentru că inabilitatea lui de a folosi un scut era crucială în eşecul său de a se ridica la înălţimea aşteptărilor. Asta însemna o lume asemănătoare cu a vikingilor, de care am fost mereu interesat.

Apoi, pentru că personajul central pleacă într-o călătorie, era nevoie de o mare circulară şi am creat una asemănătoare Mării Baltice, care era centrul culturii vikinge. Apoi, o stare de continuu război cu regatele învecinate ar fi creat presiune în plus pentru inabilitatea personajului de a lupta şi am ajuns la situaţia cu două regate în război pe malul unei mări închise.

În general, cărţile fantasy pe care le citeam în tinereţe se concentrau pe atmosferă şi nu pe personaje, ceea ce separă fantasy-ul de alte genuri. Construcţia de lumi, limbile, magia, creaturile fantastice. Am vrut să mă concentrez cât de mult posibil pe oameni şi să păstrez decorul în fundal. Deci, modul în care construiesc lumea e mai mult intern. Detaliile culturale care influenţează modul de gândire al personajelor. Vreau ca lumea să pară reală, să fie convingătoare, dar nu vreau să depăşească acţiunea.

Umorul este un element important în trilogia Prima lege. Cum ai lucrat la acest detaliu?

Cu siguranţă este un element vital. Viaţa reală poate fî şi amuzantă şi tragică, uneori simultan. În epic fantasy, mai ales în cărţile dure şi întunecate, există riscul să devii prea pompos sau prea ironic. Am încercat să rămân undeva la mijloc pe cât posibil. Cred că, dacă reuşeşti, umorul doar adaugă întunecimii şi vice-versa. Dacă nu, cu siguranţă e mai amuzant de citit.

Puţine din personajele din serie sunt eroice, unele sunt chiar detestabile. Cred că umorul e vital pentru a face aceste personaje gri mai atrăgătoare. Vom ierta multe unor oameni care ne pot face să râdem. Apoi, când ne înspăimântă, e de două ori mai tulburător.

Din ce îţi tragi inspiraţia? Care sunt câteva dintre cărţile sau serialele tale favorite? 

Cred că te inspiri din tot ce citeşti, vezi, joci sau experimentezi şi îţi place sau displace. Toate se duc în supa din capul tău în care propria ta muncă se distilează. Cărţile fantasy care m-au inspirat când eram copil sunt în continuare surse de inspiraţie. Tolkien, LeGuin, Moorcock şi, mai târziu, George R.R. Martin, la fel ca multele RPG-uri jucate şi alte cărţi. Dar mereu am citit tot felul de chestii, deci, sunt la fel de inspirat de Dickens, Tolstoi, Elmore Leonard şi alţii.

În prezent citesc mai mult non-ficţiune, dar serialele au devenit din ce în ce mai bune în ultima vreme şi sunt multe surse de inspiraţie acolo. Momentan mă bucur de seriale precum Vikings, Suits sau Black Sails.

Ce urmează pentru tine? La ce mai lucrezi?

Lucrez la o nouă trilogie care are loc la aproape 30 de ani de la Prima lege, cu personaje centrale noi. Dar, sunt mulţi prieteni vechi în fundal şi o lume care s-a schimbat considerabil.

Surse: Inverse şi Writer unboxed.